Dragilor, de multe ori se intampla sa facem lucruri inspre binele altora, pentru ca mai apoi sa ajungem sa regretam cele infaptuite. O buna prietena de a mea imi spunea si chiar imi spune ca eu nu o sa ma invat minte niciodata. Si face referire la increderea mea excesiva in oameni, incredere care ma face sa si ajut cand altii au nevoie. Insa nu despre asta e vorba ci despre o povestioara pe care vreau sa v-o spun, ca unii dintre voi sa nu faceti ce am facut eu si sa nu puneti familia intr-o situatie nasoala pentru cineva care credeti ca merita.
Pe vremea cand lucram in Oradea, am predat la Liceul Mihai Viteazu cateva ore de asigurari. Atunci am cunoscut-o pe Otilia Tripon cu care m-am inteles bine si ne-am imprietenit. Dupa ce m-am mutat in Irlanda, am mai pastrat legatura, a fost chiar si in vizita la noi anul trecut de sarbatori, iar anul asta, am zis ca sa o ajutam sa iasa din mizeria aia din Romania si sa-i dam o mana de ajutor sa se instaleze in Irlanda. Zis si facut, iar dupa cateva discutii, in Martie a venit la noi. A locuit cu noi in garsoniera in care locuisem cu Carmen pana atunci, timp de 3 saptamani, timp in care nu i-am cerut chirie, cheltuieli, nimic. Pe langa asta, ea mi-a stricat laptopul atunci, varsand un pahar de vin pe el. In toata perioada aia am discutat cu ea despre planurile de viitor si ne-a asigurat si pe mine si pe Carmen ca va ramane cu noi minim un an si ca ne putem muta impreuna fara probleme. Zis si facut, am gasit un apartament cu 2 camere in Dublin, am semnat contractul pe un an si ne-am mutat. Dupa ce ne-am mutat in capitala am inceput sa ne dam seama cam cum e Otilia. In primul rand ea a cunoscut mai multi romani in 3 zile decat am cunoscut eu in 3 ani. Pe ea toti o opreau pe strada sa o intrebe cine e, de unde e, daca e cantareata, iar ea isi "selecta" partenerii de dialog dupa accent, spunand in repetate randuri ca daca din greseala cumva auzea vreun accent de moldovean ii spunea direct: "Fuck off, eu sunt din Oradea!". A uitat sa mai vorbeasca romaneste, iar dupa cateva luni in care a locuit aici, a fost in vacanta in tara, iar la intoarcere a fost auzita spunand "Mi-a fost frica sa nu uit sa vorbesc Engleza cat stau in Romania...".
Din cauza ca ea nu a mai locuit in chirie pana acum, au fost probleme de adaptare, ea crezand ca este in continuare acasa unde strang altii dupa ea. Am trecut si peste acele momente si am mers mai departe. Au aparut complicatiile cu nasterea lui Carmen, a stat cam mult in spital, eu ajungeam acasa doar cat sa dorm, in rest eram tot la lucru si la spital. Eram frant de oboseala... Intr-o seara s-a gandit ea sa vina cu una din cuceririle ei si..."sa se uite la comedii", gafaind si tavalindu-se "de ras" pana cadeau din pat. Eu n-am auzit nici un ras in seara aia, dar fiecare se desfasoara in felul lui cand vede o comedie tare. Nu era problema mea ca ea isi "luase" un tip care sa arate perfect ca si fostul care o lasase balta, dar in acelasi timp "se uita la comedii" in Irlanda cu un tip de care veti citi mai jos. Oricum, m-a deranjat ca eu eram mort de oboseala, iar ei inca "se uitau la comedii" si la 3 dimineata, intr-un apartament unde peretii sunt foarte subtiri. Am trecut si peste aspectul asta. Desi Carmen a fost in spital aproape o luna, chiria a ramas neschimbata si cheltuielile tot la 3 le-am impartit, pentru ca asa am considerat ca e corect.
Are ea o prietena "veche"(Mamici de Dublin pe facebook) pe care aici a cunoscut-o, ca pe multi alti "prieteni vechi", care se baga in orice tinea de noi. Ea a sfatuit-o si cand mi-a stricat laptopul si era chiar surprinsa cum de am pus-o pe Otilia sa plateasca reparatia, cand eu lucrez in Irlanda. Tot prietena aia "veche" ai ei si barfele fara de care nu pot exista cele doua au produs un scandal imens intre noi si o alta prietena. Am fost invitati de curand la o zi de nastere, in Bray, unde locuisem inainte. LA aceiasi zi de nastere a fost invitata si "Mamici de Dublin". Din cauza unor probleme de sanatate, petrecerea a fost amanata cu o saptamana. Asa ca noi am plecat de acasa in seara in care trebuia sa fim la acea zi de nastere, la alti prieteni. Cand Otilia a ajuns acasa si a vazut ca nu suntem, a dat raportul mai departe, iar "Mamici de Dublin" a inceput sa o ia la rost pe prietena care isi amanase petrecerea, vicimizandu-se in postura de persoana nedorita la petrecere. Am reusit intr-un final sa-i spunem prietenei noastre care era foarte suparata pe noi, ca situatia a fost creata din dorinta de barfa necontrolata de cele doua "prietene". Cand i-am spus Otiliei ca sa nu mai dea raportul referitor la ce facem noi si pe unde mergem, ea foarte "de sus" ne-a spus ca pe ea n-o intereseaza ce probleme avem noi cu altii din cauza celor spuse de ea si ca o sa vorbeasca tot ce vrea, cu cine vrea.
Trecand si peste asta, Vinerea trecuta i-a spus Otilia lui Carmen ca ea in 2 saptamani se muta, pentru ca vine fratele ei care are deja biletul luat si se vor muta impreuna. Dupa ce am amenintat-o cu masuri legale pentru incalcarea contractului, am fost contactat de tipul cu care se "uita ea la comedii", sa ma ia la rost pentru ca stau in calea fericirii lor, ca doar Otilia cu el se muta. Cand i-am zis ca Otilia a invocat prezenta fratelui sau in 2 saptamani, tipul a ramas uimit. Nu a fost prima oara cand am aflat ca Otilia minte diferit, in functie de persoana, in speranta ca nimeni nu va afla. N-au trecut cele 2 saptamani, ca deja Otilia a plecat azi de dimineata, dupa ce am izgonit-o din apartament pentru ca a refuzat sa mai plateasca partea ei de facturi. In plus, o auzisem cum isi impacheta bagajele de aseara, insa ea sustinea ca nu-si face bagajele. Ne-am dat seama ca minciuna face parte din rutina ei zilnica si ca totusi e posibil sa ne fie mai bine fara ea.
Nu regret ca am ajutat-o sa vina incoace, ca i-am zis pas cu pas cum sa faca sa obtina un loc de munca. Singurul meu regret e ca mi-am pus familia intr-o situatie cel putin penibila pentru una(ca sa nu-i zic in vreun fel) care nu stie sa aprecieze absolut nimic, nici macar limba invatata de acasa. Asadar, dragi cititori si prieteni, ganditi-va bine si foarte bine inainte sa intindeti o mana de ajutor unei persoane fata de care nu aveti absolut nici un fel de obligatie. Stiu, si eu imi tot spun ca nu toti oamenii sunt la fel, dar de fiecare data, vine Anca si-mi zice dupa aia: "Tu n-o sa te inveti minte niciodata!". Sa speram ca nu va mai avea ocazia sa-mi spuna asa ceva :P Va pup!
P.S. - Am vrut sa pun si o poza de a ei, ca sunt facute publice pe facebook, dar am zis ca nu merita...
L.E. - O sa urmez sfatul Sfinxului si o sa pun poza ei, pentru ca sunt multi din Dublin care citesc ce scriu si e bine sa stie de cine sa se fereasca.
