Mirajul RCI ( Romanian Community of Ireland)

Asa se insusesc ideile altora!

Bine v-am regasit, dragi cititori! Stiu ca a fost o perioada cam mare fara postari si nu voi insira aici motivele absentei ci doar o speranta de a mea ca voi posta ceva mai des de acum. Ca de obicei se intampla cate ceva ce ma scoate din pepeni si atunci vin in locul unde-mi astern gandurile sa ma explic si sa ma lamuresc cum stau lucrurile :-)

 Se face ca acum vreun an si ceva gasisem un anunt pe forumul RCI (Comunitatea romanilor din Irlanda) cum ca se apropie adunarea generala a membrilor RCI si ca oricine este interesat, are idei noi si doreste sa se alature organizatiei este binevenit. De mult cautam un punct de sprijin pentru a imbunatatii in vreun fel sau altul viata mea ca roman in Irlanda, dar si a celorlalti ca mine si ma gandeam ca RCI e cea mai buna solutie. Mi-am anuntat prezenta la respectiva intalnire si deja visam cu ochii deschisi la o sala plina de oameni, romani de-ai mei, care stau la o masa mare si discuta probleme reale si cauta solutii pentru romanii care au venit sa locuiasca pe insula. Am fost trezit la realitate cand am mers la prima sedinta si am intalnit acolo vreo 7 persoane, parca, din care 4 erau noii membri. Ma gandeam ca sunt la inceput, ca abia acum urmeaza "boom-ul", ca sa aflu ca organizatia e veche, si ca au fost si altii si verzi si uscate; in fine, am zis ca e ok, atata vreme cat ne apucam de treaba. Totul era pe baza de voluntariat, fiecare facea ce putea si contribuia din timpul lui pentru a sprijini comunitatea romanilor din Irlanda (sau cel putin asa am crezut). Imediat dupa acea sedinta s-a planificat un spectacol cu monstrii sacri ai teatrului mioritic, avandu-i la Dublin pe Alexandru Arsinel, Stela Popescu, Tamara Buciuceanu si Eugen Cristea. Ne-am implicat cu totii in organizare, ne-am straduit si totul a fost superb. Dupa spectacol nu mai conteneau laudele la adresa organizatiei si asta era imbucurator. Deja ma si gandeam la viitoare evenimente, ce am putea sa mai facem pentru a aduce un plus de diversitate in viata conationalilor din Irlanda. Mi-am facut chiar si o lista cu propuneri, etc. Am mers la sedinta care a fost la o perioada destul de lunga dupa spectacol si am inceput sa-mi expun ideile. Am fost ascultat de toti cum citeam in fata lor tot ce aveam scris pe hartie, inclusiv revenirea la ziarul initial al comunitatii, dinainte sa fie transformat intr-o afacere personala a unuia certat cu bunele maniere, dupa care mi-a fost spus ca se vor organiza MAXIM 2 evenimente pe an, asta dupa ce eu pregatisem o lista cu vreo 5 sau 6 actiuni care sa continue valul pornit de acest spectacol cu actorii. Am fost putin dezamagit de aceasta lipsa de interes dar am zis ca o sa o luam incet si o sa ajungem si la organizari mai dese.
                 Majoritatea celor care ma cunosc stiu ca am un dinte impotriva tiganilor, in mare parte din cauza experientelor negative pe care le-am avut eu personal cu ei, dar si din cauza imaginii pe care ne-au facut-o peste tot in lume. Din ce in ce mai des suntem confundati cu tiganii, strainii nemaifacand diferenta dintre rrom (tigan) si roman. Asa ca una din ideile expuse in cadrul comunitatii facea referire la o actiune care sa aduca un plus de imagine romanilor si Romaniei, o detasare fata de tiganii cersetori si hoti, o scoatere in fata a romanilor care fac diferenta in viata de zi cu zi a Irlandezilor, gen doctori, profesori, etc. Era vorba de o expozitie foto care sa ilustreze Romania asa cum nu o stiu locuitorii acestei insule, iar in ideea asta mi-am pus la dispozitie pozele mele facute prin toata Romania. Ideea nu a fost primita cu asa interes cum ma asteptam ci mai degraba cu indiferenta, insa mi-a fost spus sa ma ocup eu de gasirea sponsorilor, planuri de organizare si tot ce mai trebuie pentru a pune in practica ideea. Probabil se astepta sa o las balta, neavand sprijinul activ al RCI, insa m-am ambitionat si m-am apucat de trimis e-mailuri in toate directiile posibile in cautare de sponsori si sprijin de orice fel.
                      Intre timp se organizase o serata speciala pentru femei, cu ocazia zilei de 8 Martie. Avand ceva experienta in organizat, le-am sugerat celor din RCI sa dea bilete gratis pentru cei care au sponsorizat, deoarece e cam necuvenit sa ceri bani pe bilet unei persoane care iti sponsorizeaza o actiune. Foarte direct mi-a fost spus sa nu ma bag ca stiu mai bine fetele din RCI ce-i de facut si de fapt s-a inteles ca eu vroiam un bilet gratis pentru Carmen, care sponsorizase si ea evenimentul, insa se stia ca ea nu o sa poata merge. S-au discutat detalii si aspecte ale petrecerii si s-a convenit ca nu se vor pune manele la acea petrecere, deoarece RCI nu se coboara la acel nivel. Si la spectacolul cu actorii, cel care a venit cu sonorizarea a pus la un moment dat manele, iar colegi din RCI au fost foarte vehementi si acizi la adresa acelei intamplari si s-au dezis total de aceasta muzica, lucru care s-a convenit si pentru petrecerea de ziua femeii. Cum Carmen (sotia) are pagina ei de Cosmetica, am acceptat sa vindem si noi bilete prin intermediul afacerii. Nu putini au fost cei care au intrebat de muzica si s-au bucurat cand au auzit ca nu se vor pune manele. A trecut petrecerea, iar in zilele urmatoare Carmen a fost luata la rost de cateva persoane din cauza ca la petrecere s-au ascultat manele, desi Carmen le spusese contrariul. Cand am intrebat colegele din RCI despre acest detaliu, am fost considerat cel nesimtit pentru ca nu apreciez gestul organizarii si ca sa nu ma bag eu peste cum au organizat ele. Le-am subliniat ca se cere o minima verticalitate cand vine vorba de relatiile cu clientii sau publicul si ca sotia si-a "pus obrazul" pentru acea petrecere, moment in care foarte senin mi-a fost spus ca sotia nu trebuia sa se bage, desi aproape JUMATATE din bilete au fost vandute de ea si spectacolul promovat in randul clientelor de la Cosmetica. Printre discutii s-a ajuns si la legatura manelelor cu tiganii si la imaginea pe care incercam noi (sau eu) sa o spalam in fata strainilor. Imediat dupa spectacol a fost o sedinta in care s-au felicitat fetele pentru acea serata si mi-a fost batut mie obrazul pentru ca am indraznit sa le pomenesc de verticalitate. Dupa aceea am inceput sa prezint detaliile si rezultatele cautarilor mele pentru proiectul foto.
           Aici in Irlanda vorbisem cu sefa RCI la Dublin South County Council despre o zi special dedicata Romaniei, organizata in Tallaght, iar pe langa expozitia foto am venit cu ideea de a spune copiilor povesti despre Transilvania - avand in vedere ca inventatorul lui Dracula e din Irlanda, sa aducem niste produse traditionale, sa faca irlandezii cunostinta cu adevarata fata a Romaniei. Ne-au fost promisi bani de printat pozele, locatie, promovare, tot ce era nevoie pentru a aduce cat mai multi irlandezi in contact cu acest eveniment. Din tara, de la Institutul Cultural Roman primisem propuneri si aveam promisiuni de finantare pentru concerte si evenimente culturale pe teritoriul Irlandei, noi trebuia doar sa ne hotaram ce formatii sau actori vrem sa fie adusi in Irlanda. Cand au auzit in ce stadiu s-a ajuns cu proiectul propus de mine, dintr-o data au aparut (din nou) contrele. Deja era problema ca vreau sa imi promovez eu pozele si ca mai bine am organiza un concurs foto unde sa vina mai multi sa expuna - culmea ca nimeni nu avea nici un fel de idee referitor la acest proiect in momentul lansarii ideii. Totodata mi-a fost pusa la indoiala calitatea pozelor si mai ales existenta lor. Incercand sa obtin totusi niste pareri referitor la nume de scena pe care ar trebui sa le invitam in Irlanda, mi-a fost adus la cunostinta ca proiectul meu nu prezinta interes si ca voi fi anuntat daca cumva se va reveni asupra deciziei. Imediat dupa am fost "exmatriculat" din grupul RCI pe motiv ca avem idei diferite si ca atitudinea mea a sfidat un membru vechi al comunitatii, membru care mai mult era inactiv decat activ. Asadar, intrand in RCI pentru ca aveau nevoie de idei noi, sprijin si voluntari, am fost dat afara pentru ca nu gandeam ca ei. Am aflat ulterior ca de fapt exista un nucleu al acelui grup, nucleu de vreo 3-4 persoane care au statutul de membrii vechi si nu le placea sa fie deranjati cu idei noi. Singurul lucru de care mi-a parut rau a fost privarea de a duce la bun sfarsit acel proiect, imbunatatirea imaginii romanilor din Irlanda fiind considerat neinteresant de catre acel nucleu RCI. La un moment dat s-a ajuns la niste discutii pe forumul RCI unde le-am explicat si altora care erau pe dinafara, cum stau lucrurile, insa moderatorul forumului mi-a sters mesajele instant. Cat am fost in RCI am aratat cu degetul catre altii care se bateau cu caramida in piept, dar aveau o lipsa totala de profesionalism, ca sa ajung sa realizez ca lipsa de profesionalism, seriozitate, verticalitate si mai ales dorinta de unitate erau caracteristice si grupului caruia ma alaturasem. Si am ajuns la motivul pentru care am inceput postarea - zilele trecute gasesc un anunt pe facebook cum ca RCI organizeaza o expozitie foto si povesti pentru copii. Culmea ca nu auzisem de vreun concurs foto pentru pregatirea acestui eveniment, dar probabil ca nu mai era nevoie. Cand am trimis un mesaj ironic de felicitare catre sefa "nucleului" in care laudam ideea originala si inedita, am primit un raspuns prin care se spunea: "Buna Marius, multumim! In domeniul ONG-urilor, orice idee dezvoltata in cadrul unei organizatii apartine organizatiei nu unei anumite persoane din acel grup! Cu respect, ...." Deci m-au dat afara pentru ca ideile mele erau total diferite de ideile lor, ca pana la urma grupul sa-si insuseasca ideile alea pe care nu le puteau accepta acum cateva luni. Asa ca, la fel cum imi spunea cineva si m-am convins si eu, RCI (Romanian Community of Ireland) nu reprezinta romanii din Irlanda si nici nu ar avea cum, din moment ce ei considera ca nu avem cum sa ne dezicem de tigani si ca astfel de actiuni in care sa ne delimitam de ei nu sunt binevenite. Si culmea ca totusi isi insusesc ideile. Oare a suferit mult persoana din "nucleu" care era ravasita de ideile mele si m-a vrut dat afara, vazand ca totusi proiectul merge mai departe? Intr-unul din e-mailurile cu sefa RCI mi-a fost spus ca voi fi anuntat in caz ca se revine asupra ideii mele... Insa lipsa de verticalitate si-a spus din nou cuvantul si eu a trebuit sa aflu de pe internet.
             Imi pare rau! Imi pare rau pentru ca stiu ca se poate si se putea face mai mult pentru romanii nostrii care traiesc aici in Irlanda, insa din pacate nu prea ai cu cine! As putea scrie la nesfarsit despre grupuletele si bisericutele de romani din Irlanda, interese si orgolii care stau in calea organizarii unei adevarate Comunitati a Romanilor din Irlanda! Din pacate...

 P.S. - imaginea folosita aici este exact afisul de promovare al evenimentului, iar in chenar este partea referitoare la expozitia foto.

S-ar putea sa va intereseze si: Mirajul RCI - Comunitatea Romanilor din Irlanda 2
                                                       Ipocritu'zu