M-am intors in tara...nimanui

Buna dragilor!

Imi cer scuze pentru cei putini care imi citesc blogul, pentru pauza dintre ultimul post al meu si cel prezent, insa am calatorit de la Dublin la Bucuresti, via Charleroi(Belgia) pentru o scurta vacanta dupa care tanjeam de ceva vreme(dupa vacanta, nu dupa Romania).Va voi spune cum a fost apropierea si impactul cu traditionala Romanie.

La Charleroi am simtit prima oara "spiritul" romanesc, chiar in aeroport.Am zburat anul trecut cred ca de vreo 30 de ori, cel putin, cu avionul, prin mai toata Europa si cam stiu cum stau lucrurile la imbarcare: stai la rand(unul singur), areti biletul si te duci linistit la avion.Ei bine, cand avionul respectiv merge catre Romania, lucrurile stau putin diferit: stai la unul din randuri, pentru ca vorbim de romani si sunt mai multe, de obicei in forma piramidala.Cand incepe imbarcarea,parca esti pe autostrada si toata lumea trece pe langa tine.Dupa ce ne-au verificat biletele, a trebuit sa mai asteptam putin pana sa ne dea drumul la iesirea din cladire catre avion. Cand ne-au dat drumul, parca eram la maratonul UNICEF: s-au apucat conationalii sa alerge la avion de parca pleca fara ei sau poate le era frica sa nu calatoreasca in picioare,ca in autobuze.Am mers linistit in vreme ce lumea alerga pe langa mine de parca urma sa sara in aer terminalul.In avion, acelasi comportament de tren personal sau cursa locala cu autobuzul.Am tacut si m-am pus la somn, ca eram obosit dupa zborul anterior si vizita prin Charleroi.

Ajuns la Bucuresti Baneasa, te astepti la un aeroport cu adevarat international, macar la nivelul celui de la Cluj Napoca.Eu abia acum am avut primul contact cu acest aeroport.Bineinteles ca de la avion ne-au dus cu autobuzul vreo 10-15 m.Daca cei de pe aeroport din Dublin ar vedea asa ceva, ar rade cu lacrimi de noi, avand in vedere ca acolo ai de mers poate si 50 m pana la scara avionului si nu se poate compara circulatia pe cele doua aeroporturi.Ei bine,ne-au plimbat cu autobuzul pana la intrarea in terminal.Terminal este un cuvant care te duce cu gandul la un aeroport, dar cladirea unde ne-a lasat autobuzul aducea mai degraba cu un hol de spital jegos, comunist.Angajatii de la aeroport parca veneau din club, dar asta nu ma mai mira, tinand cont de uniforma oficiala de la ambasada Romaniei la Dublin.Ma gandeam ca pe Baneasa vin totusi si oameni care atunci fac pentru prima data in viata greseala sa viziteze Romania,iar imaginea nu face decat sa-i pregateasca pentru ceea ce urmeaza.Cred ca de aceea se si pastreaza aceasta atmosfera "traditionala".Cand am mers la toaleta mi-am adus aminte de un WC dintr-un bar de langa liceul unde am invatat eu, in Sighet.Un singur WC, fara pisoar si fara capac,jegos din cale afara.M-am gandit ca am fost norocos ca am ajuns primul la WC, ca dupa mine s-a format coada si chiar vorbeau in engleza tipii care asteptau afara.Mi-a venit sa-mi umflu pieptul de sa-mi crape tricoul, de mandrie nationala si spirit patriotic ce ma coplesea in acele momente.M-am dus mai departe la ghiseu unde era un afis mare: "asteptati la linia galbena".Singura linie galbena pe care o vazusem in acel aeroport era tocmai pe pista de rulare a avioanelor.Oricum, doamna militian de frontiera vorbea la telefon si rumega ciunga cand am mers sa-i dau buletinul.Oricum, am fost verificat mai aprig decat in orice alta tara am calatorit. Mi-a dat buletinul si dus am fost, ca nici "pa" nu mi-a zis moima, ca era prea ocupata cu telefonul.
Am uitat sa va zic ceva;in drum spre ghiseu ma gandeam ca ies din terminal si merg la informatii sa intreb cum ajung si eu la Gara de Nord,ca doar romaneste vorbim toti si numai bine o sa ma ajute.Cu tinta stabilita, imi iau buletinul si pe Carmen si pornim spre iesire.Naiba o stiut ca pe aeroportul INTERNATIONAL Baneasa, tu din terminalul de sosiri pasesti direct pe trotuar, in fata aeroportului.Ce punct de informatii?!Informatiile erau toate la usa si chiar ma asteptau, ca toti ma strigau deodata, de nu stiam la cine sa ma uit.Nu auzeam numai: "Sefu!Sefu!".Mi-am abitnut greata, sa nu cumva sa stropesc cu voma deschisa la culoare pe tenul lor atat de bronzat.Am dat 3 randuri de blesteme si injuraturi, Carmen mi-a urat "bun venit in Rromania"(nu e greseala) si ne-am pornit sa cautam un mijloc de transport in comun, ca nu ne permiteam o jecmaneala à la Bucuresti.Asa ca printre troiene si masini(toate pe trotuar) am pornit la un tur de zona ca sa gasim ceva cu ce sa ajungem la gara.Am ajuns pana la urma intr-o statie de autobuz si am mers cu autobuzul pana la Aviatorilor si de acolo cu metroul pana la Gara de Nord, de unde am plecat cu trenul spre Galati...

Stau si acum si ma gandesc cu jale la impresia pe care o au strainii care aterizeaza la Baneasa, dupa ce si asa ne stie lumea de hoti, tigani, exportatori de curve si cersetori.Am mai spus-o si o spun din nou cu cea mai mare convingere: Bucurestiul e singura capitala din Europa care nu e o capitala europeana!!!

P.S. - Despre drumul catre Galati o sa scriu zilele astea, ca sa pot sa pun si poza.


V-am pupat!