"Mergem la Viena?"

Asa suna o intrebare a lui Ervin, la ora 2 noaptea, acum cativa ani in Budapesta.Ervin e un prieten de al meu(eu asa il consider) cu care am umblat in lung si-n lat in general cu ocazia. In noaptea aia ne plimbam cu el si cu prietena mea de atunci prin minunatul oras Budapesta.In timp ce ne intorceam catre casa, am vazut un idicator de Viena. Stiam ca si Ervin e o persoana impulsiva, asa ca l-am intrebat "inocent" cati km sunt pana la Viena.S-a uitat la mine si mi-a pus intrebarea din titlu. Bineinteles ca a fost o invitatie deschisa acea intrebare.In 2 minute si 3 vorbe am facut planul: plecam atunci direct, pe dimineata ajungeam in Viena cu ocazia si dupa ce vizitam orasul, a doua seara eram inapoi in Budapesta. Probabil ca dusi eram daca nu incepea ploaia. Pfoai ce placere aveam in a umbla cu ocazia.Eu o mai am, el nu stiu... Tin minte ca a venit la Oradea dupa mine, cand lucram acolo si am pornit seara cu ocazia catre MARE(aia neagra si plina de cacati cu masini pe plaja).Poza atasata aici e facuta atunci, in drumul nostru catre litoral.Era placerea noastra sa mergem cu ocazia, mai ales contratimp:in aceiasi dupa-masa plecase fratele meu din Sighet cu trenul catre litoral.Eram ambitionati sa ajungem noi cu ocazia mai repede.

Pe la 1 sau 2 noaptea ajunsesem in Sibiu, ca noi tot timpul trebuia sa mergem in zig-zag catre destinatie, ca asa e mai frumos.Am mers cu un TIR de la Cluj la Sibiu, o cisterna.Am ajuns acolo si ne-am intalnit cu niste prieteni/e si am petrecut vreo ora intr-un parc, povestind si facand poze.Dupa aceea am luat-o catre Brasov, ca vroiam sa ocolim Bucurestiul.Ne luase un tip care ne ceruse o sticla de cola, pentru serviciul facut. Am zis ca e o afacere buna, asa ca ne-am dus cu el pana la Brasov. De acolo am prins un tren catre litoral, iar norocul nostru a fost(fara sa ne dam seama), ca nimerisem fix in vagoane de "tabara". Nu stiu daca dintre voi ati fost careva in tabara cu scoala, dar pentru cei ce nu stiu: se cumpara biletele dintr-un vagon intreg, iar controlorul nu tare are treaba acolo. Noi ne-am urcat si asteptam sa negociem cu Nasu, dar numai nu venea.Mai scotea o doamna din cand in cand capul pe coridor si ma intreba daca sunt cuminti copiii.Ii spuneam ca da, desi nu imi dadeam seama la ce se refera. Ervin dormea intr-un compartiment.La un moment dat am "tras si eu pe dreapta",dar pe la Medgidia m-a trezit Ervin, ca se facea lumina si ii era frica sa nu avem probleme. Asa ca de la Medgidia am iesit iar la ocazie. Cum mergeam cu o duba inspre Constanta, ma suna frate-meu.Era fix in trenul pe langa care treceam cu duba. Am ajuns cu Ervin in gara inaintea trenului, cu toate ca plecasem de la Oradea cu vreo 4 ore dupa ce plecase trenul. Oricum, asta e doar o poveste, doar o amintire...Ca ea sunt foarte multe altele. Putine locuri din tara asta au "scapat" nevizitate, dar inca n-am crepat. :D
Mi-e dor de o astfel de aventura...