Dor de Morosan

Cei ce ma cunosc indeaproape stiu despre mine ca sunt un pui de Morosan "la radacina", in suflet si chiar si la nume. Pe langa asta, sunt foarte mandru de regiunea din care vin si mai ales mandru ca am crescut pe acele taramuri minunate.

Aveam si eu un unchi care traia la Bucuresti, era fratele tatalui meu dar de multe ori mi-a fost ca un tata chiar el, iar toata lumea ii spunea Lolek, dupa filmul animat "Lolek si Bolek". Era un om care indragea natura, iubea sa mearga la pescuit, sa mearga pe dealuri la cules de ciuperci(cand ajungea prin Sighet) si era un om care iubea copiii, dar si copiii il iubeau pe el. Am petrecut multe veri cu el, cand mergeam pe la Bucuresti si ma lua cu el cand avea cate o "lucrare"; asa am vazut cum sa pun gresie si faianta. Ii placea sa ne scoata in natura prin jurul capitalei; imi aduc aminte cand am fost la pescuit la Stefanesti si am descoperit ca acolo sunt scoici mari si bune de mancat si mi-a spus sa adun daca vreau, ca le gateste el. Am carat atunci scoici acasa de mi-am rupt spatele, dar Lolek s-a tinut de cuvant si s-a trezit cu noaptea in cap sa pregateasca scoicile a doua zi.
Odata am fost la balta la Cernica, unde era si strand. Acolo a prins-o pe Cici, o broasca testoasa care a facut parte dupa aia din familia noastra pentru multi ani. S-a zgariat Lolek destul de rau atunci plonjand in stufaris dupa testoasa, dar s-a bucurat ca ne place sa ne jucam cu ea. Era o persoana foarte vesela si plina de viata. Am invatat foarte multe bancuri de la el, bancuri pe care le-am repetat de zeci si sute de ori, dar niciodata n-am reusit sa le spun cum le spunea el. Pur si simplu interpreta bancurile. Doru Octavian Dumitru putea lejer sa ia lectii de la Lolek. Lolek glumea chiar si cand vorbea serios si totodata vorbea serios si cand glumea. Era tare amuzant si distractiv sa stai prin preajma lui.

In urma cu ceva vreme avuse un accident vascular si iesise la pensie. Atunci a inceput sa vina el la Sighet tot mai des si practic a facut o tabara dintr-o casa darapanata de-a unui prieten de-al lui, pe Sugau, langa Sighet. Isi ducea nepotii acolo toata vara si ii crestea in aer curat, la tara, acolo unde viata bruta te face sa simti ca traiesti. Imi aduc aminte ca-mi zicea acum vreo 2 saptamani sa ma grabesc si eu sa fac un copil sa-l duc la "tabara" cat mai sunt locuri si pana mai e in puteri... Am ras atunci cu el, pentru ca imi parea omul care va mai trai sa aiba grija in tabara si de nepotii mei...

Din pacate acum cateva zile am aflat ca "tabara" de pe Sugau se va inchide, pentru ca nu mai este cine sa se ocupe de ea. Lolek murise in somn... Pfu...Doamne cat e de greu...nu doresc nimanui sa simta o durere cum simt eu acum....cum simt cei din familie. Omul care cu cateva zile inainte facea poante cu mine cand vorbeam pe internet, omul care m-a invatat ce e ala "tiriplic", nu mai era...

Venea in ultimul timp tot mai des la Sighet, dar abia acum, cand nu mai este, am aflat cat de Morosan era in sufletul lui si cat de mult iubea el locurile natale; ultima lui dorinta a fost sa fie incinerat, iar cenusa sa-i fie imprastiata pe Solovan(dealul din Sighet), pentru ca de acolo va ajunge in Iza cu ajutorul ploilor...
O sa-mi lipsesti, Lolek!

L.E. - Un prieten de-al lui Lolek a facut un material despre el si puteti sa-l vizualizati si voi AICI!