La multi ani, David!

Acum ceva mai mult de un an mergeam la munca dis de dimineata, Carmen era in spital de aproape 2 saptamani. Cum motaiam eu in autobuz, ma trezeste un telefon de la spital, anuntandu-ma ca intr-o ora incepe operatia de cezariana. Merg la munca, ii anunt ca trebuie sa plec si fuga la autobuz inapoi. Desi ajunsesem in mai putin de o ora inapoi la spital, am surprins doar momentul in care pe Carmen o scoteau deja din sala de operatie. Dupa ce m-am foit pe acolo, mi-au spus unde pot sa merg sa-mi vad copilul.



Am ajuns acolo si era intr-un incubator, o gramajoara de om de 31 de cm (cat o rigla de scoala). Nu pot sa descriu ce am simtit atunci si cat de bucuros eram. Desi era in incubator nu-mi faceam griji, cand am vazut ca la 10 copii cati erau acolo, erau 7 asistente si vreo 2 doctori. Atunci am stat doar si m-am uitat la el minute bune, dar cateva ore mai tarziu, cand m-am intors de la munca, am cerut sa pun mana pe el, in incubator. A fost primul contact cu Davidut al nostru.
De atunci a tot crescut, ne-a uimit constant si ne-a bucurat intr-una. A facut si vreo 2 boacane ca atunci cand spala Carmen geamurile si a venit el si a varsat jumatate de galeata de apa pe covor de am stat cu geamurile deschise o saptamana sa se zvante pe jos :-) Prima oara a zis "mama", dar de atunci a zis si caca, tata, tati, uite si mai are el cateva expresii pe care nu prea stiu cum sa le transpun in litere. Pentru el orice patruped e "ham-ham" si orice pasare e "mac-mac". Stie ca vaca face "mmmmmmmmmmmmmm" si stie sa zica un fel de "pfffffff" cand pute dupa ce-si face treaba :P A calatorit deja cu avionul, trenul, masina, autobuzul si ii place cam peste tot. In avion doarme cam tot zborul, iar la vagon de dormit cand mergeam cu trenul catre Sighet, a dormit de parca era cel mai comfortabil loc din lume. E ca un magnet de oameni pe oriunde mergem. Vine lumea la el, sa se joace cu el, sa-l prinda de maini sa il pupe, etc. Tin minte intr-o seara cand veneam spre casa din oras, au venit niste tipe irlandeze si practic au dat-o pe Carmen deoparte de langa mine (David era la mine in brate) ca sa il poata pupa pe David, sa-l mangaie si sa-i spuna cat e de frumos :-)) Si copiii din parc se imprietenesc pe rand cu David, chiar daca sunt mai mari decat el cu cativa ani. Vin sa-l ajute sa umble, se joaca cu el cu mingea sau pur si simplu "orbiteaza" in jurul lui. La mare i-a placut nebuneste, chiar daca initial a mancat cativa pumni de nisip, ca el mananca orice deocamdata. La Pisa, pentru cateva momente unii au uitat de turnul inclinat si au venit sa-si faca poze cu el si ne bucura cand vedem ca David nu plange cand se apropie straini de el. E bine ca e sociabil cu toata lumea. O sa-i fie mai usor cand o sa mearga la gradinita.


De ziua lui a primit de la noi cadou 4 papagali (2 perechi) care pentru el bineinteles ca sunt "mac-mac", dar merge si "povesteste" cu ei motiv pentru care i-am si cumparat. Ii place cand zboara prin camera si striga la ei. I-am sarbatorit si prima lui zi de nastere, iar mai jos aveti un filmulet cu servirea tortului. Suntem siguri ca surprizele si bucuriile se vor tine lant si de acum inainte si ii dorim multa sanatate micutului nostru si noua ne dorim multa energie, ca de multe ori noi nu mai putem si el tot s-ar imblati.

Asadar LA MULTI ANI, Pui de Morosan! Cu drag, tati!