Mirajul RCI ( Romanian Community of Ireland)

Asa se insusesc ideile altora!

Bine v-am regasit, dragi cititori! Stiu ca a fost o perioada cam mare fara postari si nu voi insira aici motivele absentei ci doar o speranta de a mea ca voi posta ceva mai des de acum. Ca de obicei se intampla cate ceva ce ma scoate din pepeni si atunci vin in locul unde-mi astern gandurile sa ma explic si sa ma lamuresc cum stau lucrurile :-)

 Se face ca acum vreun an si ceva gasisem un anunt pe forumul RCI (Comunitatea romanilor din Irlanda) cum ca se apropie adunarea generala a membrilor RCI si ca oricine este interesat, are idei noi si doreste sa se alature organizatiei este binevenit. De mult cautam un punct de sprijin pentru a imbunatatii in vreun fel sau altul viata mea ca roman in Irlanda, dar si a celorlalti ca mine si ma gandeam ca RCI e cea mai buna solutie. Mi-am anuntat prezenta la respectiva intalnire si deja visam cu ochii deschisi la o sala plina de oameni, romani de-ai mei, care stau la o masa mare si discuta probleme reale si cauta solutii pentru romanii care au venit sa locuiasca pe insula. Am fost trezit la realitate cand am mers la prima sedinta si am intalnit acolo vreo 7 persoane, parca, din care 4 erau noii membri. Ma gandeam ca sunt la inceput, ca abia acum urmeaza "boom-ul", ca sa aflu ca organizatia e veche, si ca au fost si altii si verzi si uscate; in fine, am zis ca e ok, atata vreme cat ne apucam de treaba. Totul era pe baza de voluntariat, fiecare facea ce putea si contribuia din timpul lui pentru a sprijini comunitatea romanilor din Irlanda (sau cel putin asa am crezut). Imediat dupa acea sedinta s-a planificat un spectacol cu monstrii sacri ai teatrului mioritic, avandu-i la Dublin pe Alexandru Arsinel, Stela Popescu, Tamara Buciuceanu si Eugen Cristea. Ne-am implicat cu totii in organizare, ne-am straduit si totul a fost superb. Dupa spectacol nu mai conteneau laudele la adresa organizatiei si asta era imbucurator. Deja ma si gandeam la viitoare evenimente, ce am putea sa mai facem pentru a aduce un plus de diversitate in viata conationalilor din Irlanda. Mi-am facut chiar si o lista cu propuneri, etc. Am mers la sedinta care a fost la o perioada destul de lunga dupa spectacol si am inceput sa-mi expun ideile. Am fost ascultat de toti cum citeam in fata lor tot ce aveam scris pe hartie, inclusiv revenirea la ziarul initial al comunitatii, dinainte sa fie transformat intr-o afacere personala a unuia certat cu bunele maniere, dupa care mi-a fost spus ca se vor organiza MAXIM 2 evenimente pe an, asta dupa ce eu pregatisem o lista cu vreo 5 sau 6 actiuni care sa continue valul pornit de acest spectacol cu actorii. Am fost putin dezamagit de aceasta lipsa de interes dar am zis ca o sa o luam incet si o sa ajungem si la organizari mai dese.
                 Majoritatea celor care ma cunosc stiu ca am un dinte impotriva tiganilor, in mare parte din cauza experientelor negative pe care le-am avut eu personal cu ei, dar si din cauza imaginii pe care ne-au facut-o peste tot in lume. Din ce in ce mai des suntem confundati cu tiganii, strainii nemaifacand diferenta dintre rrom (tigan) si roman. Asa ca una din ideile expuse in cadrul comunitatii facea referire la o actiune care sa aduca un plus de imagine romanilor si Romaniei, o detasare fata de tiganii cersetori si hoti, o scoatere in fata a romanilor care fac diferenta in viata de zi cu zi a Irlandezilor, gen doctori, profesori, etc. Era vorba de o expozitie foto care sa ilustreze Romania asa cum nu o stiu locuitorii acestei insule, iar in ideea asta mi-am pus la dispozitie pozele mele facute prin toata Romania. Ideea nu a fost primita cu asa interes cum ma asteptam ci mai degraba cu indiferenta, insa mi-a fost spus sa ma ocup eu de gasirea sponsorilor, planuri de organizare si tot ce mai trebuie pentru a pune in practica ideea. Probabil se astepta sa o las balta, neavand sprijinul activ al RCI, insa m-am ambitionat si m-am apucat de trimis e-mailuri in toate directiile posibile in cautare de sponsori si sprijin de orice fel.
                      Intre timp se organizase o serata speciala pentru femei, cu ocazia zilei de 8 Martie. Avand ceva experienta in organizat, le-am sugerat celor din RCI sa dea bilete gratis pentru cei care au sponsorizat, deoarece e cam necuvenit sa ceri bani pe bilet unei persoane care iti sponsorizeaza o actiune. Foarte direct mi-a fost spus sa nu ma bag ca stiu mai bine fetele din RCI ce-i de facut si de fapt s-a inteles ca eu vroiam un bilet gratis pentru Carmen, care sponsorizase si ea evenimentul, insa se stia ca ea nu o sa poata merge. S-au discutat detalii si aspecte ale petrecerii si s-a convenit ca nu se vor pune manele la acea petrecere, deoarece RCI nu se coboara la acel nivel. Si la spectacolul cu actorii, cel care a venit cu sonorizarea a pus la un moment dat manele, iar colegi din RCI au fost foarte vehementi si acizi la adresa acelei intamplari si s-au dezis total de aceasta muzica, lucru care s-a convenit si pentru petrecerea de ziua femeii. Cum Carmen (sotia) are pagina ei de Cosmetica, am acceptat sa vindem si noi bilete prin intermediul afacerii. Nu putini au fost cei care au intrebat de muzica si s-au bucurat cand au auzit ca nu se vor pune manele. A trecut petrecerea, iar in zilele urmatoare Carmen a fost luata la rost de cateva persoane din cauza ca la petrecere s-au ascultat manele, desi Carmen le spusese contrariul. Cand am intrebat colegele din RCI despre acest detaliu, am fost considerat cel nesimtit pentru ca nu apreciez gestul organizarii si ca sa nu ma bag eu peste cum au organizat ele. Le-am subliniat ca se cere o minima verticalitate cand vine vorba de relatiile cu clientii sau publicul si ca sotia si-a "pus obrazul" pentru acea petrecere, moment in care foarte senin mi-a fost spus ca sotia nu trebuia sa se bage, desi aproape JUMATATE din bilete au fost vandute de ea si spectacolul promovat in randul clientelor de la Cosmetica. Printre discutii s-a ajuns si la legatura manelelor cu tiganii si la imaginea pe care incercam noi (sau eu) sa o spalam in fata strainilor. Imediat dupa spectacol a fost o sedinta in care s-au felicitat fetele pentru acea serata si mi-a fost batut mie obrazul pentru ca am indraznit sa le pomenesc de verticalitate. Dupa aceea am inceput sa prezint detaliile si rezultatele cautarilor mele pentru proiectul foto.
           Aici in Irlanda vorbisem cu sefa RCI la Dublin South County Council despre o zi special dedicata Romaniei, organizata in Tallaght, iar pe langa expozitia foto am venit cu ideea de a spune copiilor povesti despre Transilvania - avand in vedere ca inventatorul lui Dracula e din Irlanda, sa aducem niste produse traditionale, sa faca irlandezii cunostinta cu adevarata fata a Romaniei. Ne-au fost promisi bani de printat pozele, locatie, promovare, tot ce era nevoie pentru a aduce cat mai multi irlandezi in contact cu acest eveniment. Din tara, de la Institutul Cultural Roman primisem propuneri si aveam promisiuni de finantare pentru concerte si evenimente culturale pe teritoriul Irlandei, noi trebuia doar sa ne hotaram ce formatii sau actori vrem sa fie adusi in Irlanda. Cand au auzit in ce stadiu s-a ajuns cu proiectul propus de mine, dintr-o data au aparut (din nou) contrele. Deja era problema ca vreau sa imi promovez eu pozele si ca mai bine am organiza un concurs foto unde sa vina mai multi sa expuna - culmea ca nimeni nu avea nici un fel de idee referitor la acest proiect in momentul lansarii ideii. Totodata mi-a fost pusa la indoiala calitatea pozelor si mai ales existenta lor. Incercand sa obtin totusi niste pareri referitor la nume de scena pe care ar trebui sa le invitam in Irlanda, mi-a fost adus la cunostinta ca proiectul meu nu prezinta interes si ca voi fi anuntat daca cumva se va reveni asupra deciziei. Imediat dupa am fost "exmatriculat" din grupul RCI pe motiv ca avem idei diferite si ca atitudinea mea a sfidat un membru vechi al comunitatii, membru care mai mult era inactiv decat activ. Asadar, intrand in RCI pentru ca aveau nevoie de idei noi, sprijin si voluntari, am fost dat afara pentru ca nu gandeam ca ei. Am aflat ulterior ca de fapt exista un nucleu al acelui grup, nucleu de vreo 3-4 persoane care au statutul de membrii vechi si nu le placea sa fie deranjati cu idei noi. Singurul lucru de care mi-a parut rau a fost privarea de a duce la bun sfarsit acel proiect, imbunatatirea imaginii romanilor din Irlanda fiind considerat neinteresant de catre acel nucleu RCI. La un moment dat s-a ajuns la niste discutii pe forumul RCI unde le-am explicat si altora care erau pe dinafara, cum stau lucrurile, insa moderatorul forumului mi-a sters mesajele instant. Cat am fost in RCI am aratat cu degetul catre altii care se bateau cu caramida in piept, dar aveau o lipsa totala de profesionalism, ca sa ajung sa realizez ca lipsa de profesionalism, seriozitate, verticalitate si mai ales dorinta de unitate erau caracteristice si grupului caruia ma alaturasem. Si am ajuns la motivul pentru care am inceput postarea - zilele trecute gasesc un anunt pe facebook cum ca RCI organizeaza o expozitie foto si povesti pentru copii. Culmea ca nu auzisem de vreun concurs foto pentru pregatirea acestui eveniment, dar probabil ca nu mai era nevoie. Cand am trimis un mesaj ironic de felicitare catre sefa "nucleului" in care laudam ideea originala si inedita, am primit un raspuns prin care se spunea: "Buna Marius, multumim! In domeniul ONG-urilor, orice idee dezvoltata in cadrul unei organizatii apartine organizatiei nu unei anumite persoane din acel grup! Cu respect, ...." Deci m-au dat afara pentru ca ideile mele erau total diferite de ideile lor, ca pana la urma grupul sa-si insuseasca ideile alea pe care nu le puteau accepta acum cateva luni. Asa ca, la fel cum imi spunea cineva si m-am convins si eu, RCI (Romanian Community of Ireland) nu reprezinta romanii din Irlanda si nici nu ar avea cum, din moment ce ei considera ca nu avem cum sa ne dezicem de tigani si ca astfel de actiuni in care sa ne delimitam de ei nu sunt binevenite. Si culmea ca totusi isi insusesc ideile. Oare a suferit mult persoana din "nucleu" care era ravasita de ideile mele si m-a vrut dat afara, vazand ca totusi proiectul merge mai departe? Intr-unul din e-mailurile cu sefa RCI mi-a fost spus ca voi fi anuntat in caz ca se revine asupra ideii mele... Insa lipsa de verticalitate si-a spus din nou cuvantul si eu a trebuit sa aflu de pe internet.
             Imi pare rau! Imi pare rau pentru ca stiu ca se poate si se putea face mai mult pentru romanii nostrii care traiesc aici in Irlanda, insa din pacate nu prea ai cu cine! As putea scrie la nesfarsit despre grupuletele si bisericutele de romani din Irlanda, interese si orgolii care stau in calea organizarii unei adevarate Comunitati a Romanilor din Irlanda! Din pacate...

 P.S. - imaginea folosita aici este exact afisul de promovare al evenimentului, iar in chenar este partea referitoare la expozitia foto.

S-ar putea sa va intereseze si: Mirajul RCI - Comunitatea Romanilor din Irlanda 2
                                                       Ipocritu'zu

La multi ani, David!

Acum ceva mai mult de un an mergeam la munca dis de dimineata, Carmen era in spital de aproape 2 saptamani. Cum motaiam eu in autobuz, ma trezeste un telefon de la spital, anuntandu-ma ca intr-o ora incepe operatia de cezariana. Merg la munca, ii anunt ca trebuie sa plec si fuga la autobuz inapoi. Desi ajunsesem in mai putin de o ora inapoi la spital, am surprins doar momentul in care pe Carmen o scoteau deja din sala de operatie. Dupa ce m-am foit pe acolo, mi-au spus unde pot sa merg sa-mi vad copilul.



Am ajuns acolo si era intr-un incubator, o gramajoara de om de 31 de cm (cat o rigla de scoala). Nu pot sa descriu ce am simtit atunci si cat de bucuros eram. Desi era in incubator nu-mi faceam griji, cand am vazut ca la 10 copii cati erau acolo, erau 7 asistente si vreo 2 doctori. Atunci am stat doar si m-am uitat la el minute bune, dar cateva ore mai tarziu, cand m-am intors de la munca, am cerut sa pun mana pe el, in incubator. A fost primul contact cu Davidut al nostru.
De atunci a tot crescut, ne-a uimit constant si ne-a bucurat intr-una. A facut si vreo 2 boacane ca atunci cand spala Carmen geamurile si a venit el si a varsat jumatate de galeata de apa pe covor de am stat cu geamurile deschise o saptamana sa se zvante pe jos :-) Prima oara a zis "mama", dar de atunci a zis si caca, tata, tati, uite si mai are el cateva expresii pe care nu prea stiu cum sa le transpun in litere. Pentru el orice patruped e "ham-ham" si orice pasare e "mac-mac". Stie ca vaca face "mmmmmmmmmmmmmm" si stie sa zica un fel de "pfffffff" cand pute dupa ce-si face treaba :P A calatorit deja cu avionul, trenul, masina, autobuzul si ii place cam peste tot. In avion doarme cam tot zborul, iar la vagon de dormit cand mergeam cu trenul catre Sighet, a dormit de parca era cel mai comfortabil loc din lume. E ca un magnet de oameni pe oriunde mergem. Vine lumea la el, sa se joace cu el, sa-l prinda de maini sa il pupe, etc. Tin minte intr-o seara cand veneam spre casa din oras, au venit niste tipe irlandeze si practic au dat-o pe Carmen deoparte de langa mine (David era la mine in brate) ca sa il poata pupa pe David, sa-l mangaie si sa-i spuna cat e de frumos :-)) Si copiii din parc se imprietenesc pe rand cu David, chiar daca sunt mai mari decat el cu cativa ani. Vin sa-l ajute sa umble, se joaca cu el cu mingea sau pur si simplu "orbiteaza" in jurul lui. La mare i-a placut nebuneste, chiar daca initial a mancat cativa pumni de nisip, ca el mananca orice deocamdata. La Pisa, pentru cateva momente unii au uitat de turnul inclinat si au venit sa-si faca poze cu el si ne bucura cand vedem ca David nu plange cand se apropie straini de el. E bine ca e sociabil cu toata lumea. O sa-i fie mai usor cand o sa mearga la gradinita.


De ziua lui a primit de la noi cadou 4 papagali (2 perechi) care pentru el bineinteles ca sunt "mac-mac", dar merge si "povesteste" cu ei motiv pentru care i-am si cumparat. Ii place cand zboara prin camera si striga la ei. I-am sarbatorit si prima lui zi de nastere, iar mai jos aveti un filmulet cu servirea tortului. Suntem siguri ca surprizele si bucuriile se vor tine lant si de acum inainte si ii dorim multa sanatate micutului nostru si noua ne dorim multa energie, ca de multe ori noi nu mai putem si el tot s-ar imblati.

Asadar LA MULTI ANI, Pui de Morosan! Cu drag, tati!

Eu vara nu mor

De mult timp am vazut si sunt sigur ca si altii au vazut ca romanii stau foarte prost cu memoria. Dar de la acest detaliu pana la ajunge sa plangi un nemernic care si-a batut joc de tara in care atatia se chinuie sa traiasca credeam ca e cale lunga, insa mi-a fost demonstrat contrariul. Toate astea cu ocazia sinuciderii imaginare de care a avut parte lumea de curand.

M-am bucurat cand am aflat ca Nastase "4 case" a fost condamnat la puscarie cu executare, dar ma gandeam ca are destule tehnici mostenite de pe vremea Securitatii incat sa fenteze cumva sentinta. A ales o metoda prin care nu doar ca fenta sentinta ci si atragea simpatia si mila milioanelor de nevertebrate, alegatori importanti care nu vor uita de suferinta prin care a trecut "bietul" PSD-ist. Eu nu pot sa inteleg cum poti sa uiti ce a facut acest om cu Romania, cum a ajuns el cu porecla de "4 case", cum a "nascut-o" el pe Matusa Tamara ca sa justifice 1 milion de Euro si lista ar continua. Si sa spunem ca uiti, ca mormoloc fiind poti sa dai vina pe lipsa de substanta cenusie, dar si sa mai crezi ca omul ala s-a impuscat in grumaz, dar a avut timp si putere sa-si schimbe hainele si sa-si arunce o carpa de 600 de euro la gat, atat cat sa nu se vada rana cea grava si mortala, e deja trecut in domeniul penibilului.

Ciudat e ca cohorta de ziaristi aflati in fata casei nu au auzit vreo impuscatura, desi arma pe care zice-se a folosit-o bombonel nu era chiar una silentioasa. Trecand peste acest aspect aplaudacii nu se gandesc cum ar putea supravietui un om care s-a impuscat in gat, glontul intrand pe o parte si iesind pe cealalta, fara o interventie prompta a personalului medical? Sa nu uitam ca Nastase nu era nici intubat, nici cu perfuzii sau oxigen, nici conectat la aparate de monitorizat. Pe langa acest fapt, el nu a fost operat decat in ziua urmatoare, ceea ce pune serios la indoiala aceasta gravitate a ranilor. In plus a mai fost diagnosticat cu inca un manunchi de boli care urmeaza sa-l aduca in curand in stadiul de bolnav care nu suporta detentia, o afectiune pe care o au mai toti oamenii politici care ajung in pragul usilor cu gratii. Am ramas uimit si scarbit sa vad si aud cum toata suflarea din presa autohtona il plangea pe Nastase, cu injustiile care i se fac si cat de lipsit de suflet sunt cei care pun la indoiala sinceritatea dansului in incercarea de a-si curma suferinta pricinuita de sentinta definitiva. Cea mai mare dezamagire pentru mine a fost sa-i aud pe Victor Ciutacu si Radu Tudor explicand cat de maltratat si oropsit e Nastase, ei pe care-i consideram ultima reduta a jurnalismului impartial din Romania. Nu pot invoca scuza informatiilor venite "pe surse" cand in realitate nu s-a auzit si nu s-a vazut nimic ce sa confirme "povestile" din spatele usilor inchise, iar ceea ce s-a vazut contrazicea vehement informatiile anterioare. Se pare ca influentele politice afecteaza pe oricine respira in acea tara, din pacate!

Vazand acest teatru ieftin pus in scena de clasa politica impreuna cu acolitii din diverse institutii gen politie si sanatate, dar mai ales reactia turmei de oi indurerata si iritata de situatia dramatica a fostului demnitar, ma face sa afirm din nou ca ROMANIA ISI MERITA SOARTA! Sa auzim de bine!

L.E. - Si pentru a ne amuza putin de acest teatru ieftin, aveti mai jos melodia din care a fost inspirat titlul postarii. (Multumesc de sugestie irlandezuzu)