Se intampla si pe stadioane mai mari

Am avut in seara asta o experienta dezgustatoare la care nu ma asteptam. Nu ma tare uit eu la meciuri ale echipelor straine, mai ales in cupe Europene, ca ma apuca greata cand vad abisul dintre fotbalul adevarat si cel de la noi din tara. In seara asta a fost ceva diferit, vazand ca joaca Barcelona cu Inter, am zis ca ma uit sa vad ce minuni mai inventeaza Messi, ca omuletul ala e incredibil cand prinde mingea la picior. Asadar am inceput sa ma uit la meci chiar in momentul in care cei de la Inter au luat un cartonas rosu. L-am vazut si pe Chivu in teren si parca o urma de nationalism din mine m-a facut sa tin cu Inter, la inceput.

Pana la pauza nu am vazut nimic spectaculos, ci doar aveam senzatia ca Inter nu joaca nimic, dar ma gandeam ca e doar o impresie, mai ales ca mai trebaluiam prin casa cate ceva. Cand a inceput a doua repriza am lasat toate treburile si m-am uitat la meci. Concluziile dupa repriza a doua sunt hilar-dureroase: meciul putea sa se joace doar pe o jumatate de teren fara nici un fel de probleme. Era practic o partida de "Victoria" - as i spuneam noi la fotbalul jucat la o singura poarta. Inter juca intr-un veritabil sistem 6-2-1 care l-ar fi facut invidios si pe Cartu. De trageri la timp nici nu are rost sa scriu, ca simt cum ma arde acidul in gat. Eu credeam ca Liga 1 e de toata jena, dar vad ca Interu` o batut recordul, chiar raportat la echipele romanesti. Sa vezi jucatori titrati tavalindu-se pe jos din orice si bubuind orice minge prindeau la picior... Pai atunci pot sa ma mandresc la cum joaca FC Marmatia, ca echipa asta si daca pierde, dar macar mai ajunge si la cealalta poarta cu 2-3 jucatori. Cand prindea Inter cate un contra-atac, ajungea Eto`o singur la cealalta poarta si nu avea cui sa paseze.

Asa ca oricat de negru si murdar o fi fotbalul nostru, exista momente cand pare alb imaculat, datorita unor prestatii execrabile ale unor echipe titrate in lumea larga. S-a calificat mai departe Inter, dar nu a meritat-o deloc...
Parerea mea...

Romanian National Security

Asa isi spun cei care au "hacuit" site-urile publicatiilor straine, pentru a evidentia si pentru a le atrage atentia asupra diferentei intre tigani si romani. Foarte bine au facut, parerea mea, deoarece si mie imi vine acidul in gat cand citesc in ziar ca "romanii" fac aia sau aia si in poza arata o spurcata de tiganca la cersit. Se stie deja peste tot de gluma facuta de francezi intr-o emisiune, legat de "salutul romanesc". A fost ceva perfect normal, tinand cont de imaginea pe care o avem. Dar problema nu e de azi, de ieri ci de cativa ani. Sa nu ma intelegeti gresit, nu tiganii umbla doar de cativa ani la cersit si furat in strainatate.Nu,nu! E vorba de confuzia asta intre tigani si romani.

Totul a pornit de la tiganul care ne-a fost presedinte: Iliescu, varul lui Cioaba, regele "discriminatilor".El a dat legea ca tiganii sa fie numiti rromi. Pana in momentul acela, in toata lumea tiganii erau tigani si romanii erau romani. Ceea ce trebuiau sa faca in ziua de azi acesti RNS, era un atac asupra presei din Romania, care in timp a transformat insesizabil denumirea de RROM in denumirea de ROM.De aici pana la ROMAN sunt doua litere. In plus, in Engleza, tigan se zicea gipsy, dar ROM se zice roman. Pare cunoscut cu alta denumire? Pai daca presa din tara le zice romi, cum naiba sa nu le zica asa si strainii? „Romanian National Security” ar trebui sa "pedepseasca" in primul rand publicatiile autohtone si mediul politic care a pomovat aceasta imagine a romaniei in lume si abia mai apoi sa atace alte natii care de fapt stiu doar ce au vazut. Oricine isi face o impresie dupa ceea ce vede, iar strainii au vazut destui "romans" la cersit, furat, talharit si alte alea.Plus sa nu uitam de minunatii parlamentari europeni plecati de pe plaiuri mioritice.Pai daca aia reprezinta imaginea tarii, atunci nu m-ar mira ca in curand sa fim priviti ca si analfabetii, ciobanii si prostalaii europei.

Inca odata, le doresc multa bafta celor de la „Romanian National Security” insa ii sfatuiesc sa inceapa sa "curete" mizeria din tara, ca degeaba iti vopsesti frumos casa de din afara, daca inauntru e putreda si jegoasa...

"Mergem la Viena?"

Asa suna o intrebare a lui Ervin, la ora 2 noaptea, acum cativa ani in Budapesta.Ervin e un prieten de al meu(eu asa il consider) cu care am umblat in lung si-n lat in general cu ocazia. In noaptea aia ne plimbam cu el si cu prietena mea de atunci prin minunatul oras Budapesta.In timp ce ne intorceam catre casa, am vazut un idicator de Viena. Stiam ca si Ervin e o persoana impulsiva, asa ca l-am intrebat "inocent" cati km sunt pana la Viena.S-a uitat la mine si mi-a pus intrebarea din titlu. Bineinteles ca a fost o invitatie deschisa acea intrebare.In 2 minute si 3 vorbe am facut planul: plecam atunci direct, pe dimineata ajungeam in Viena cu ocazia si dupa ce vizitam orasul, a doua seara eram inapoi in Budapesta. Probabil ca dusi eram daca nu incepea ploaia. Pfoai ce placere aveam in a umbla cu ocazia.Eu o mai am, el nu stiu... Tin minte ca a venit la Oradea dupa mine, cand lucram acolo si am pornit seara cu ocazia catre MARE(aia neagra si plina de cacati cu masini pe plaja).Poza atasata aici e facuta atunci, in drumul nostru catre litoral.Era placerea noastra sa mergem cu ocazia, mai ales contratimp:in aceiasi dupa-masa plecase fratele meu din Sighet cu trenul catre litoral.Eram ambitionati sa ajungem noi cu ocazia mai repede.

Pe la 1 sau 2 noaptea ajunsesem in Sibiu, ca noi tot timpul trebuia sa mergem in zig-zag catre destinatie, ca asa e mai frumos.Am mers cu un TIR de la Cluj la Sibiu, o cisterna.Am ajuns acolo si ne-am intalnit cu niste prieteni/e si am petrecut vreo ora intr-un parc, povestind si facand poze.Dupa aceea am luat-o catre Brasov, ca vroiam sa ocolim Bucurestiul.Ne luase un tip care ne ceruse o sticla de cola, pentru serviciul facut. Am zis ca e o afacere buna, asa ca ne-am dus cu el pana la Brasov. De acolo am prins un tren catre litoral, iar norocul nostru a fost(fara sa ne dam seama), ca nimerisem fix in vagoane de "tabara". Nu stiu daca dintre voi ati fost careva in tabara cu scoala, dar pentru cei ce nu stiu: se cumpara biletele dintr-un vagon intreg, iar controlorul nu tare are treaba acolo. Noi ne-am urcat si asteptam sa negociem cu Nasu, dar numai nu venea.Mai scotea o doamna din cand in cand capul pe coridor si ma intreba daca sunt cuminti copiii.Ii spuneam ca da, desi nu imi dadeam seama la ce se refera. Ervin dormea intr-un compartiment.La un moment dat am "tras si eu pe dreapta",dar pe la Medgidia m-a trezit Ervin, ca se facea lumina si ii era frica sa nu avem probleme. Asa ca de la Medgidia am iesit iar la ocazie. Cum mergeam cu o duba inspre Constanta, ma suna frate-meu.Era fix in trenul pe langa care treceam cu duba. Am ajuns cu Ervin in gara inaintea trenului, cu toate ca plecasem de la Oradea cu vreo 4 ore dupa ce plecase trenul. Oricum, asta e doar o poveste, doar o amintire...Ca ea sunt foarte multe altele. Putine locuri din tara asta au "scapat" nevizitate, dar inca n-am crepat. :D
Mi-e dor de o astfel de aventura...

Romania are soarta Titanicului

De putine ori imi vine sa plang, de cele mai multe ori cand ma napadeste dorul de nepoti, insa in seara asta motivul a fost altul...

Dupa cum scrie in titlu, Romania e ca si Titanicul, parca. Pe vremea comunistilor era "Granarul Europei", produceam de toate pentru toti. Era un Titanic putred, dar vopsit frumos.Ca si in povestea faimosului vapor construit in Belfast, si Romania a suferit un impact nimicitor in timp. Si Titanicul s-a scufundat incet, dar oamenii stiau ca nu mai e nimic de facut si incercau sa se salveze. Momentul de "impact" al Romaniei a fost "revolutia" din 1989.A fost momentul in care Romania a suferit o lovitura grava, cu efecte devastatoare in timp. Atunci a fost momentul in care Romania a inceput sa se scufunde. Foarte multi si-au dat seama de ceea ce urmeaza si au fugit cu prima barca de salvare. Multi incearca sa se salveze si azi, iar unii chiar spera ca pot sa repare fisura aia nenorocita si se mai intorc cu speranta in suflet, dar degeaba din pacate.

Citesc destul de des presa din tara si zilele astea m-am concentrat pe noile descoperiri ale ziaristului Catalin Tolontan. Citind ultimele articole, mi-am dat seama ca Ridzi era cuminte fata de cei care i-au luat locul sau au ramas in functii. Oricum, chiar daca ea a fost gasita vinovata, nu a raspuns in fata legii si nici nu cred ca o va face. Alti descoperim ca alte 70 de milioane de Euro s-au dus din buzunarul contribuabililor, in buzunarele altora, paraziti si lipitori ale actualului sistem. Si jegul urca pana sus, catre gulerul lui Basescu si peste urechile lui Boc, dar nimeni nu misca un deget. Cu ce gand, sau cu ce convingere ma intorc eu in Romania, cand ei "evapora" zeci de milioane de Euro, dar acasa imi vine o executare silita de la Primarie pentru o diferenta de impozit?

De Titanic la foarte multi le pare rau, dar pe Romania nu stiu cine o sa o jeleasca. Tara "se scufunda" insa partea dureroasa e ca cei care ar putea sa o salveze, tocmai largesc gaura care s-a ivit acum 20 de ani. Nu mai exista nesimtire, rusine sau bun simt in mediul politic in Romania, avand in vedere ca furturile se fac deja "la vedere". De ce sa ma intorc acasa?Clasa politica e doar o haita de hiene cu pete de culori diferite, dar tot hiene sunt.

Eu ma uit din barca de salvare cum se scufunda Romania, si ma tot incearca gandul sa ma intorc, sa fac ceva, dar de fiecare data cand incerc si ma apropiu, imi dau seama ca dezastrul e asa de mare incat mai bine astept sa se scufunde de tot, sa apara alta Romanie, poate dupa o alta revolutie.Dar ma doare sa vad asta, pentru ca si eu, la fel ca si altii, la Revolutie am crezut ca o sa vina Binele, dar de fapt atunci incepea raul.Mai sunt barci de salvare...oare o sa le foloseasca cei care largesc "gaura"?

Cristos a inviat!

Dragilor, cu ocazia sarbatorilor Pascale, va doresc tuturor tot binele din lume si sa aveti parte de liniste si odihna in aceste zile libere de care dispunem toti.
Imi aduc aminte de vremruile cand eram in Romania si mergeam acasa de Paste; in Dimineata de Duminica ne trezea tata la ora 9 dimineata sa mergem toti la masa. Era un "mic dejun" standard: sunca afumata, carnati, miel umplut, oua rosii, hrean cu smantana, usturoi verde, rulada de carne si pasca. Era o masa in familie, de la care nu am lipsit niciodata cat am stat in tara. N-as lipsi nici azi, daca as putea, dar e prea departe si prea scurta perioada in care trebuie sa calatoresti aproape 2 zile dus-intors. Dar ma gandesc la acele dimineti in fiecare Duminica de Paste, ma gandesc la masa aia plina si la noi, toti din familie stand in jurul ei.In ultima vreme am fost deja mai multi de o gramada la masa, ca s-au tot adunat pe langa noi cate un sot, o sotie, dar tot reuseam sa incapem la masa. Sper ca anul care vine sa ciocnesc un ou tot in Sighet, la masa cu toata familia... Desi departe de casa, m-am straduit impreuna cu Carmen sa ne creem atmosfera de sarbatoare traditionala, cu pasca, miel umplut, sunca afumata si nelipsitele oua rosii.

Si ca tot veni vorba de departare si traditie, vroiam sa va spun de un ziar romanesc de aici din Irlanda, intitulat Actualitatea Irl. E un ziar simplu, de vreo 4 pagini si-mi aduce aminte de "Liceeni Verzi", revista liceului la care am invatat si eu. Avand in vedere ca ziarul isi serbeaza deja al 4-lea numar si tocmai in perioada Pastelui, s-au gandit ei sa il serbeze pe data de 4 Aprilie in centrul Dublinului, fix langa simbolul acestui oras(o sulita/teapa) cu produse traditionale romanesti: mici, sarmale, vin, palinca si bineinteles manele. Pentru cei care nu cred, am atasat si anuntul din ziar. Imi si imaginez pe acolo toata dunatura de tiganci care cersesc prin centrul orasului, dansand intr-o veselie, confirmand (daca era nevoie) "imaginea" romanilor de pretutindeni. Din pacate, nu doar tiganii savureaza aceasta muzica si nu doar tiganii se bucura de asa ceva, lucru care ma face sa gandesc ca poate nu e chiar asa de eronata imaginea pe care "strainii" o au despre noi.

Inchizand aceasta paranteza, va doresc tuturor un Paste fericit si va astept in curand cu povestiri interesante din trecutul meu aglomerat. Tare m-ar bucura sa va exprimati parerile si opiniile referitor la cele scrise pe acest blog. Sa auzim de bine!