Sclavagismul din presa sportiva

A mai trecut o etapa de campionat in care "granzii"(sinonimul echipelor care traiesc din amintiri) din Bucuresti au dat cu mucii-n fasole, in detrimentul celorlalte echipe care isi doresc un loc cat mai sus in campionat.

Aseara, ultimul meci a fost cel dintre CFR si Gloria Bisnita, un meci care mie personal mi-a parut cel putin ciudat. Constient ca echipa pe care o sustin a mai facut "intelegeri", ca sa nu folosesc termeni de cofetarie, nu ma mai mira nimic din ce se intampla acum. La fel nu ma mai mira sclavagismul de care da dovada presa sportiva. Si cand zis presa sportiva, ma refer la tot tacamul: ziarele,comentatorii de meciuri, prezentatorii de emisiuni si de foarte multe ori, invitatii emisiunilor de cocina. De ce "cocina"? Pai nu poti sa numesti altfel un studio unde se porcaiesc toti si actioneaza intocmai la indemnul celor cu bani. E drept ca poate am injosit putin porcii, tinand cont ca aceste mamifere mai actioneaza si din proprie initiativa, nu doar la comanda "stapanului".

Despre pupincurismul tipic presei sportive am mai scris in postari anterioare, insa de data asta am citit un articol al unui prieten de al meu, in care isi exprima si el parerea referitor la lipsa de coloana si greata provocata de sclavii de la GSP TV. Articolul il puteti lectura AICI! Eu m-am amuzat cand am citit cele scrise de Chefere, pentru ca sunt lucruri care se intampla tot timpul si sunt mai mult decat evidente. Orice echipa din provincie joaca, in timpul meciului o sa auzi macar odata in fiecare repriza o amintire si o descriere a situatiei de la Steaua/Dinamo, dar in principal de la Steaua. Dupa meci, indiferent ca e meci de campionat, de cupa, de Europa League, de Champions League, de echipa nationala, de care meci vreti voi, e sunat ciobanul suprem pentru a-si da cu parerea. Totusi e bine ca e sunat si nu chemat in studio, ca la pupatul in cur "in direct" ar fi nevoie de patratelul rosu si s-ar incasa amenzi de la CNA. Asa, pupincurismul "vorbit" nu e sanctionabil.

Asadar eu m-am amuzat de supararile Chefereului, desi asa ceva nu e normal, insa in Romania nimic nu e normal, cu atat mai putin in fotbal. Eu m-am obisnuit deja si mi-am dat seama ca nu are rost sa-ti bati capul pentru niste mormoloci cu pretentii de jurnalisti, care probabil ca si-au obtinut diplomele la Spiru Haret, clasa fara frecventa. Altfel nu-mi pot explica cu ce drept si-au insusit numele de jurnalisti, din moment ce nu au nici o tangenta cu aceasta meserie. Astfel de sclavi trebuie ignorati si trecuti cu vederea, pentru ca ei tot sclavi vor ramane si meciurile se vor juca in continuare indiferent de ce ling ei si indiferent de ce spun "granzii" (vezi mai sus). Numai bine!

These are the Champions

Asa suna un vers din faimosul imn pe care orice echipa doreste sa-l auda pe propriul stadion. Din fericire, CFR Cluj il aude deja pentru a doua oara, iar suporterii sunt extaziati in asteptarea confruntarilor cu echipele campioane din Europa.

Acum doi ani, CFR debuta in Liga Campionilor pe stadionul Olimpico din Roma. In acea seara s-a produs un soc pentru Europa si o minune pentru suporterii romani: CFR Cluj era condusa de AS Roma cu 1-0, finalul meciului gasind-o pe echipa din Gruia in postura de invingatoare, dupa ce Culio a facut minuni si a marcat 2 goluri. Eram mutilat de fericire dupa acel meci cu un rezultat neasteptat. Eram cu adevarat mandru ca sunt "franar".
Miercurea trecuta, CFR revenea in grupele Ligii Campionilor si-si intalnea primul adversar: FC Basel. Dupa cateva meciuri execrabile in campionat si aducerea unui antrenor care a retrogradat 5 echipe, ma asteptam la ce-i mai rau. Dar profitand de faptul ca sunt in tara, am mers si eu pe stadion sa-mi sustin echipa. Era tare putina lume, galeria decimata si imprastiata. Ne-am dus cu Carmen acolo unde stateam inainte in galerie, langa cei putini care mai stateau acolo. CFR a inceput meciul senzational, in 12 minute avand deja un avantaj de 2 goluri. Deja ma gandeam ca l-am judecat gresit pe noul antrenor, ca CFR nu se va opri din goluri si ca Basel isi va dori sa nu se fi deplasat la Cluj.
Asa gandeam dupa golul 2 si asa speram... Insa au avut grija jucatorii sa-mi aduca aminte ca o echipa nu se schimba peste noapte(mai ales in bar-club) si au aratat Europei ce inseamna aparare. S-au retras toti in poarta si asteptau sa plece pe contra-atac. Cred ca daca era o faza promitatoare, si Nuno Claro fugea in atac. Cei de la Basel vazand ca ai nostri refuza sa iasa din careu, s-au adunat ei toti ca la "semicerc" si au inceput sa preseze poarta lui Nuno Claro. Inevitabilul s-a produs si inainte de pauza au dat si elvetienii un gol. Pauza ne-a gasit pe toti cu dintii inclestati si cu degetele la gura din cauza emotiilor la care ne supunea echipa. Repriza a doua nu a facut exceptie, stand incordati pe tot parcursul ei in timp ce ne rugam sa nu mai luam un gol. Din atatea rugaminti, cred ca a ajuns vreuna si mai sus si CFR a reusit sa invinga Basel.

A fost o minune acest meci, la fel cum a fost cel de la Roma. Doar ca minunile astea erau total opuse: la Roma, CFR-ul a luptat vitejeste si a invins prin lupta o echipa in fata careia nu i se dadea nici o sansa; la Cluj, CFR-ul s-a facut de magiun in fata Europei, castigand cu 11 portari, desi aveau sansa sa castige meciul la scor de tenis, daca luptau macar pe jumatate fata de cat au luptat pe Olimpico. Au fost doua minuni si la ambele am tremurat: la una de bucurie si la cealalta de spaima. Si sa te umfli in pene dupa un meci de asta si sa spui ca ai pretentii sa iesi din grupe, este cel putin ipocrizie curata. Este adevarat, sunt 3 puncte mari aduse in primul rand Romaniei, si bineinteles CFR-ului, insa sunt 3 puncte care nu reflecta calitatea jocului. Iar fara o calitate a jocului nu ai cum sa speri ca Bayern sau Roma o sa aiba soarta Baselului. Sunt suporter al CFR-ului, dar nu ma mint de dragul viselor. Stiu ce am vazut la stadion si sunt constient ca ala nu e fotbal cu care sa faci istorie(pozitiva) in Champions League...

Voi merge la Munchen, ca deja e totul rezolvat, insa imi doresc si sper ca echipa sa se apuce sa joace fotbal adevarat. Mi-ar place la nebunie ca pe Allianz Arena, sa vad CFR-ul luptandu-se cum a facut-o pe Olimpico. Pana atunci insa, avem alte meciuri grele in campionat, meciuri importante si un meci cu o miza "cat jumatate de campionat", dupa cum spunea un fost jucator al CFR-ului - cel cu U Cluj.
Eu stiu ca CFR-ul poate, trebuie doar sa vrea...

P.S. - Aici aveti si varianta Romaneasca :D

Prin Europa cu CFR-ul

Nu, nu e vorba de CFR calatori, ca nu m-as duce cu cotaibele alea pe roti prin Europa. Prefer sa ma duc cu ocazia, ca e mai curat, civilizat, rapid, comod si lista ar putea continua :D In schimb eu ma refer la clubul de fotbal din Gruia.

De cum am aflat echipele cu care vom juca, direct m-am gandit la itinerarii, bilete de avion, de tren sau autobuz, depinde de localitate. Trebuie MUSAI sa merg la Munchen, ca imi doresc sa ajung pe Allianz Arena(foto) de cand s-a deschis. La Basel merg pentru ca e un oras in care n-am ajuns(inca) si am vazut ca e tare interesant, in plus echipa o sa aiba nevoie de sustinere din partea galeriei, daca nu are din partea jucatorilor. Ma astept la meciuri finalizate la scor de tenis in defavoarea noastra, daca jucatorii nu lasa fitele deoparte si-si continua mascarada inceputa de ceva vreme.

Intre timp a plecat si Ciprian Deac de la echipa, pe bani frumosi, la o echipa mai buna. Sper doar sa-si dea seama ca acolo nu o sa se poata chefui prin cluburi, ca altfel il pun nemtii pe pluta si ii dau drumul pe Dunare in jos. Totusi sper ca e cu capul pe umeri si ne va face mandri de el. Nu la fel pot sa spun de domnul Muresan care se umfla de la atata ipocrizie. El declara: "Mă bucur pentru Deac, mai ales că este un jucător despre care putem spune că l-a şcolit aici, la CFR. L-am luat de la Dej prin 2005 când era un puşti, am avut încredere şi răbdare cu el şi mă bucur." A dat cu mucii-n fasole din nou, in stilu-i caracteristic. Cum poate sa declare ca a avut incredere si rabdare fata de jucator, cand l-a aruncat peste munti, tocmai la Galati, pentru ca la Cluj nu prindea nici banca. Nu mi-am dat seama ca asa se demonstreaza increderea si rabdarea. Ar putea zice un "multam" catre Grigoras care l-o repus pe picioare pe Deac pentru ca Muresan sa se poata umfla in pene acum.

Una peste alta, mergem la meciuri sa sustinem echipa, poate mai are vreun jucator o stralucire de o seara, cum a avut Culio in memorabila seara din Roma. Oare se va repeta isprava, sau vor matura italienii cu ai nostri pe acolo, ca semn de razbunare? Speram la bine sau la mai bine, cu conditia ca jucatorii sa-si revina si sa se apuce de jucat fotbal, pentru ca de dansat poate sa danseze cam oricine.

Asadar prieteni CFR-isti, ne vedem la stadion la primul meci din Champions League, in Gruia! Bafta mare si mai ales(ca avem nevoie): Doamne ajuta!

Oooooooooobsession!!!

Anul trecut mi-am sarbatorit ziua de nastere in Praga, un oras care m-a impresionat prin frumusetea si linistea lui, chiar daca e capitala unui fost stat din blocul sovietic. Am mers la Praga si pentru meciul CFR-ului. Jucatorii jucau precum jucam noi in curtea scolii. In timpul acelui meci am auzit prima oara strigarea din titlu.

De ceva vreme(cam multa), jucatorii CFR-ului sunt jucatori de club si jucatori in club. In ultima vreme auzi tot mai des de la diferite pitipoance care zice-se iubesc CFR-ul, ca daca nu ajung la meci, atunci oricum ii prinde pe jucatori in Obsession. Din moment ce lumea prefera sa mearga sa-i vada acolo, e clar ca prestatia e net superioara fata de cea din teren. Si ultimele rezultate deomnstreaza acest lucru. Dar asta e o problema care o mai inghiti cu lacrimi in ochi, dupa un 3-0 cu o echipa care pana la meciul cu CFR-ul lua 3 goluri/meci.

O durere si mai mare este provocata insa de alte circumstante. La CFR s-a ajuns mai rau decat in orice club din tara. Daca ciobanii se baga sa faca echipa, pentru ca ei dau banii la club, daca bisnitarii se ocupa de transferuri sau alte alea, atunci la CFR Cluj echipa este facuta de jucatori, sub obladuirea tovarasului Muresan. Se stie de mult, mai ales in galerie ca Muresan si Zamfir nu "pusca" nicicum in clubul Clujean. Cand vine un jucator si se ante-pronunta referitor la demiterea unui antrenor, dupa ce finantatorul clublui confirma pastrarea acestuia in functie, acest lucru e cel putin ciudat. Pentru impatimitii suporteri ai clubului insa nu e nimic nou. Lucrurile devin si mai clare dupa umilinta din "regie" si evidenta balacareala din teren care va urma in meciul cu Pandurii din Tg. Jiu.

La CFR, cand jucatorii nu mai vor un antrenor, detin mijloacele necesare pentru inlocuirea acestuia si le folosesc cu usurinta tocmai pentru ca sunt constienti ca au sustinerea tovarasului presedinte si ca ei sunt "baza". Paszkany poate trebuia sa se gandeasca putin inainte sa schimbe atatia antrenori. Mai degraba schimba presedintele odata si mai schimba si din jucatorii dansatori care fac din CFR o afacere proprie.

Asteptam cu nerabdare tragerea la sorti pentru meciurile din Champions League, pentru a-mi cumpara biletele de avion sa merg la meciuri. Dar ma gandesc ca eu ma duc si ragusesc pe stadion, in vreme ce ei o sa-mi ofere o umilinta de neuitat, fara ca mai apoi sa vina sa salute prostimea care i-a impins de la spate. Ma intreb daca CFR-ul va reusi sa sara peste crevasa care s-a deschis inaintea-i si care este un examen de maturitate pentru club. Sunt doar 2 optiuni: Paszkany il "decapiteaza" pe Muresan, schimba "legiunea" si scoate clubul din impas, sau varianta care s-a tot repetat cam ciclic in ultimii ani: jucatorii il demit pe Mandorlini, Muresan aduce alt antrenor, si clubul se va zbate in mizeria in care a sarit cu capul inainte. Sper din suflet ca Paszkany va tresari din transa in care se afla, iar eu voi merge la meciurile din Champions League cu speranta reala a unui joc de fotbal adevarat.

Ca o idee care ma apasa pe mine: nu vi se pare ciudat ca desi Panin joaca foarte bine pe postul lui, de multi ani deja, tot timpul incearca sa i se aduca un inlocuitor. Culmea, ca de fiecare data el trage din greu si tace, iar intr-un final isi recastiga locul in echipa, in dauna unor jucatori de alte nationalitati latine care vin sa-l impinga pe margine. Explicatia e simpla: Panin e un "tradator" al legiunii straine, un morosano-aradean care prefera sa-si petreaca serile cu nevasta si fetita, iar la antrenamente si meciuri isi da sufletul pentru echipa care l-a facut mare si pe care a facut-o mare, CFR Cluj. De jucatori ca el are nevoie CFR-ul, nu de jucatori-dansatori semi-profesionisti precum Cadu, Claro...si altii ca ei.

Stiu, multi imi vor sari in cap pentru cele scrise, insa dragostea pentru club nu inseamna dragostea pentru distractia cu jucatorii prin cluburi. Pentru mine, jucatorii trebuie sa produca rezultate de care sa fiu mandru, iar mai apoi putem sa fim cei mai buni prieteni. Pana atunci sunt doar niste amatori de bani care se cred profesionisti. Sper ca cei de acasa din galerie sa "articuleze" atitudinea jucatorilor si a presedintelui de club, la urmatorul meci. Hai CFR!

P.S. - Am fost mustrat ca am zis doar de Obsession, cand de fapt jucatorii isi fac veacul si prin After 8. Scuze :D

Coplexul CFR Cluj

Tot mai des, inaintea meciurilor echipei CFR Cluj, auzim prin presa de acest "Complex CFR Cluj". Echipele care nu prea au un istoric favorabil in fata trupei din Gruia sunt "diagnosticate" cu acest complex.

Asa s-a intamplat si cu Unirea Urziceni inaintea meciului de Duminica. Le plangea de mila presa si ei se vaitau si se imbunau cu gandul ca vor reusi sa treaca peste acest asa-zis complex. Si dupa cum a decurs prima repriza, ialomitenii se dovedeau neputinciosi in fata puterii feroviare. CFR-ul juca un fotbal cum rar vezi si nu oferea Unirii nici macar un moment in care sa aiba timp sa suspine cu regret. Pun pariu ca orice roman care s-a uitat la acel meci deja vedea CFR ridicand cupa de campion si dupa urmatorul campionat intern. Si la cum juca CFR-ul, era o prezumtie mai mult decat reala. Visam cu ochii deschisi la dezastrul pe care-l vor provoca in grupele Champions League. Asta pana la pauza...

Dupa pauza a lovit cu adevarat "Complexul CFR". Pentru ca presa vede tot timpul durerea din sufletul competitoarelor echipei clujene, nu are niciodata timp sa vada cine sufera cu adevarat de acest complex - CFR Cluj. Duminica am vazut cum tocmai echipa din Ardeal era victima propriului complex. Si din pacate nu a fost pentru prima data. CFR Cluj sufera de complexul care-i poarta numele mai multe decat orice alta echipa din Romania. Dupa o prima repriza impecabila, echipa s-a schimbat radical la pauza. Parca au venit pe teren alti jucatori, sub acelasi nume. Un joc execrabil pe care sunt ferm convins ca nu-l observam daca eram pe stadion, insa m-a zgariat pe retina vazandu-l la televizor. Echipa clujeana s-a vazut cu sacii-n caruta dupa prima repriza, ferm convinsi ca Urzicenii au facut in pantaloni, asa ca s-au relaxat total - au fost loviti de adevaratul complex CFR Cluj. Din cauza acestui complex am pierdut foarte multe puncte in trecut si dupa cum se vede, mai avem puncte de pierdut, fapt de care vor profita toate echipele, de la cele mai puternice la cele mai slabe. Tot ce pot sa fac e sa sper ca echipa se va vindeca usor de aceasta "boala" si ca vor putea sa fie o adevarata putere pe toata durata meciului, nu doar o jumatate de meci. Abia atunci, "complexul CFR Cluj" va capata cu totul alt inteles, cel menit si nu cel inchipuit.

Cu toate acestea, trebuie sa admit ca am trait la maxim meciul si am sarit de pe scaun si am strans din dinti la loviturile de departajare si sunt foarte fericit ca inca un trofeu s-a asezat langa cele existente deja. Traiesc doar cu regretul ca nu am fost in tribune, sa ma bucur alaturi de familia CFR-ista. Dar vin meciurile din Champions League si voi avea grija ca echipa sa aiba inca un suporter in tribune.
Felicitari CFR Cluj!

Era CFR

S-a terminat campionatul in modul in care s-a si desfasurat dealtfel, cu acuze, invinuiri si scuze penibile pentru a ascunde incompetenta. Dar nu despre asta vreau sa scriu, pentru ca e deja mai mult decat "acra" aceasta poveste.

A fost si finala Cupei Romaniei, castigata de CFR Cluj la limita. A fost noroc, a fost soarta, a fost arbitrul(cum le place unora sa spuna), nu conteaza si nu ma intereseaza. CFR Cluj a castigat (din nou) Cupa Romaniei. Din cauza frustrarilor, a neputintei, a invidiei sau pur si simplu pentru a nu tacea, multi contesta fiecare rezultat al echipei clujene. Sa admitem ca echipa a fost avantajata in unele meciuri, sa dam crezare usilor "deschise" de la federatie si liga si sa acceptam ca unele echipe s-au dat la o parte. Toate acestea, adunate la un loc si daca vreti voi si dublate, tot nu explica rezultatele din ultimii ani. Dupa cum insusi slugarnica presa sportiva a recunoscut, o astfel de performanta nu s-a mai vazut de zeci de ani. Echipa care in 2004 promova in primul esalon fotbalistic, reuseste sa castige 6 (sase) trofee in doar 3 ani si totodata foarte multa admiratie si renume pe plan international datorita evolutiilor fulgeratoare din Cupa UEFA Intertoto, unde ajunge finalista si dupa rezultatele surprinzatoare din UEFA Champions League unde a reusit acea victorie de neuitat cu Roma si a scos acel egal cu Chelsea. Asa ca toata invidia, ciuda si insultele canalizate la adresa echipei de pe Somes sunt doar scuze ale altor echipe care inteleg sa-si ascunda prin aceste practici neputinta si incapacitatea de a tine pasul cu ritmul impus de CFR Cluj in campionatul Romaniei.

Da, m-am bucurat foarte tare ca a luat CFR Cluj si Cupa Romaniei, dar la acel meci am avut parte de alte bucurii mult mai mari, la care nu ma asteptam.Galeria noastra, a CFR-ului e infratita cu cea a Iasiului si ma asteptam sa ne sprijine in acest meci, deoarece tot timpul au fost niste domni cu noi, adevarati frati cei de la Iasi. Nu era alta deplasare mai asteptata decat cea in Copou si nu voi uita niciodata gratarele si berea impartite cu suporterii ieseni inainte sau de regula dupa meciurile jucate impreuna. Le multumesc mult celor de la Iasi pentru fair-play si mai ales pentru ca au inteles ca fotbalul e un sport, iar rivalitatea e doar pe teren, pentru 90 de minute. Imi doresc mai multe galerii asemeni celei de la Iasi.

Dupa cum spuneam, am avut parte de o bucurie foarte mare la finala Cupei Romaniei. La un moment dat, in timpul meciului, am auzit acel dialog al tribunelor: "CFR! - Victorie!". A fost ceva ce m-a uimit, tinand cont ca meciul se juca departe de Cluj insa intensitatea scandarilor era asemenea meciurilor de "acasa". Atunci mi-am dat seama ca CFR este iubita si in alte locuri, in ciuda tuturor mizerilor scrise in presa despre aceasta echipa. Acele scandari de la Iasi au aratat ca CFR este campioana tuturor romanilor si este respectata pentru rezultatele obtinute. Acel dialog reusit al tribunelor a insemnat inca o victorie, pe langa cea de pe teren, o victorie in inimile adevaratilor iubitori de fotbal, in inimile celor care isi doresc sa poata merge la stadion cu sotia si copilul, cu bunicul si prietenii, stiind ca merge sa vada un meci civilizat, un spectacol fotbalistic si un eveniment deschis tuturor categoriilor de oameni. Acest lucru s-a reflectat si in rapiditatea cu care s-au vandut biletele la acel meci si se reflecta la fiecare meci al CFR-ului pe teren propriu, unde gasesti cea mai mare varietate de varste in tribune.

La fel s-a intamplat si la decernarea inelelor de campioni, eveniment care a avut loc pe stadionul din Gruia. Aveti un filmulet AICI. Stiu, sunt multi care spun ca CFR nu avea suporteri acum 10 ani, dar e normal ca performanta sa atraga suporteri. Oricum, CFR a demonstrat din nou ca are intentii serioase, iar castigarea a 6 trofee in 3 ani nu se mai poate pune pe seama norocului, sau a pilelor sau ce stiu eu ce alte scuze au fost gasite de-a lungul timpului. Asa cum si alte echipe au avut perioada lor de glorie si au adunat la stadion un numar record de persoane, acum e randul celor de la Cluj sa scrie istorie si sa bucure in fiecare an persoanele care merg la stadion pentru a o sustine, indiferent ca persoanele respective sunt bunici, tati, elevi, studenti, mame sau ce altceva vreti voi. Important e ca merg cu totii la stadion pentru a forma o voce puternica pe care o auziti cu totii si la televizor:

CFR! - Victorie!

Lacrimi de bucurie

Deja se stie ca sunt suporter CFR si nu trebuie sa dezvolt aceasta parte. Ca orice suporter, incerc sa urmaresc fiecare meci, chiar daca sunt la mare distanta.Si mi-e greu si dor de momentele in care am sustinut echipa atat in Gruia cat si pe alte stadioane, in tara si afara. Nu neg ca simt "fluturasi" in stomac la goluri, ca ma abtin cu greu sa nu urlu din rasputeri chiar si in fata monitorului, sa urlu la jucatori, la arbitrii si sa cant cu galeria. Imi tresalta inima de bucurie cand aud acel "dialog" de pe stadion: CFR --- VICTORIE! Imi aduc aminte cand am inceput sa "educam" lumea care venea la stadion si cat de tare ne bucuram la fiecare meci cand vedeam ca 5-10-15 si mai apoi sute de oameni ne raspundeau. La cum se aude AZI la meciuri, sutele s-au transformat in mii si sunt foarte fericit.

Imi vine greu sa fiu departe de familia din Gruia, de galerie, de jucatori si de nelinistea meciurilor.Imi vine cu atat mai greu sa ma uit la meciuri cum a fost cel cu International Curtea de Arges, stiind ca dupa acel meci CFR poate sa devina campioana. Mi-e greu pentru ca dupa atatia ani in care am fost alaturi de echipa, la bine si la greu, dupa ce am evoluat cu galeria de la statutul de "o mana de oameni" la sute si sute, acum sa fiu departe, sa nu pot sa sarbatoresc ACOLO, cu cei pe care i-am sustinut si sustin cu atata ardoare.

Cand s-a terminat meciul, nu ma puteam misca de emotii si de sentimente pe care ma chinuiam sa le tin in mine, pentru ca nu aveam cum si cu cine sa ma bucur. O bucurie cu prietena/prietenii nu este aceiasi ca si o sarbatorire alaturi de cei cu care te tineai de umeri pe stadioane si alaturi de care iti pierdeai vocea pentru cateva zile. Am tinut in mine toata fericirea si bucuria castigarii campionatului, frecandu-mi picioarele si framantandu-mi palmele, dar tot cu ochii la monitor. Cand insa a inceput sa se auda imnul Champions League, bucuria si emotiile au fost asa de mari, incat oricat am incercat sa le tin in mine, nu mai era loc, asa ca s-au exteriorizat sub forma catorva lacrimi de fericire!

Daca acu 10 ani, astfel de cuvinte imi pareau de neinteles si un atasament sentimental la un club de fotbal imi parea absurd, azi am inteles ca doar cei care merg pas cu pas alaturi de jucatori, pot sa ajunga sa simta ce simt eu. Nu-i blamez pe prieteni, nu-mi blamez prietena pentru ca nu simt la fel, deoarece nu au cum sa simta ce simt eu...pentru ei, lacrimile mele de bucurie sunt doar prostii si exagerari, insa pentru cei ca mine inseamna mai mult decat pot eu scrie aici. Si stiu ca exact ca mine mai e un prieten din galerie, Calin il cheama, care e plecat si el in Germania si sunt sigur ca simte la fel...

Iar pentru cei care cred ca noi, suporterii CFR-ului ne gandim la alte echipe, atunci cand echipa favorita castiga campionatul, asa cum mentioneaza un pseudo-jurnalist frustrat in articolul ASTA , se inseala amarnic. Va credeti prea importanti, iar lacrimile noastre si strigatele de bucurie nu sunt adresate nici din greseala altora decat celor pe care ii sustinem si alaturi de care ne traim viata de suporter. Iar de frustrari si paiul din ochii altora ii lasam pe altii sa se preocupe, ca si asa sunt experti la acest capitol. Intre timp, noi o sa strigam catre echipa in continuare: SUNTEM MANDRI DE VOI!!!

PS - Dupa meci, am vazut la televizor, pe stadion, un copil de vreo 10 ani care canta in timp ce plangea de bucurie. Imi vine greu sa cred ca era bucuros ca nu a luat campionatul steaua/dinamo/rapid!

Se intampla si pe stadioane mai mari

Am avut in seara asta o experienta dezgustatoare la care nu ma asteptam. Nu ma tare uit eu la meciuri ale echipelor straine, mai ales in cupe Europene, ca ma apuca greata cand vad abisul dintre fotbalul adevarat si cel de la noi din tara. In seara asta a fost ceva diferit, vazand ca joaca Barcelona cu Inter, am zis ca ma uit sa vad ce minuni mai inventeaza Messi, ca omuletul ala e incredibil cand prinde mingea la picior. Asadar am inceput sa ma uit la meci chiar in momentul in care cei de la Inter au luat un cartonas rosu. L-am vazut si pe Chivu in teren si parca o urma de nationalism din mine m-a facut sa tin cu Inter, la inceput.

Pana la pauza nu am vazut nimic spectaculos, ci doar aveam senzatia ca Inter nu joaca nimic, dar ma gandeam ca e doar o impresie, mai ales ca mai trebaluiam prin casa cate ceva. Cand a inceput a doua repriza am lasat toate treburile si m-am uitat la meci. Concluziile dupa repriza a doua sunt hilar-dureroase: meciul putea sa se joace doar pe o jumatate de teren fara nici un fel de probleme. Era practic o partida de "Victoria" - as i spuneam noi la fotbalul jucat la o singura poarta. Inter juca intr-un veritabil sistem 6-2-1 care l-ar fi facut invidios si pe Cartu. De trageri la timp nici nu are rost sa scriu, ca simt cum ma arde acidul in gat. Eu credeam ca Liga 1 e de toata jena, dar vad ca Interu` o batut recordul, chiar raportat la echipele romanesti. Sa vezi jucatori titrati tavalindu-se pe jos din orice si bubuind orice minge prindeau la picior... Pai atunci pot sa ma mandresc la cum joaca FC Marmatia, ca echipa asta si daca pierde, dar macar mai ajunge si la cealalta poarta cu 2-3 jucatori. Cand prindea Inter cate un contra-atac, ajungea Eto`o singur la cealalta poarta si nu avea cui sa paseze.

Asa ca oricat de negru si murdar o fi fotbalul nostru, exista momente cand pare alb imaculat, datorita unor prestatii execrabile ale unor echipe titrate in lumea larga. S-a calificat mai departe Inter, dar nu a meritat-o deloc...
Parerea mea...

Am auzit ca...

Asa ar trebui sa inceapa majoritatea articolelor din presa sportiva de la noi din tara. Am un exemplu concret azi, insa aceasta regula se aplica la foarte multe alte articole din ziua de azi. Vor ziaristii neaparat sa scrie ceva "senzational", "extraordinar", "incredibil" si "nemaivazut", fara sa tina cont ca cele povestite de ei (sunt povesti, nu relatari) au fost intamplari cu multi martori oculari care au cu totul alta poveste de spus.
M-a intaratat azi un articol povestit de Prosport referitor la rivalitatea dintre fanii timisoreni si cei din Gruia. Am citit acolo niste ineptii referitoare la faptul ca noi i-am injurat din senin si ca de fapt la ei acasa ne-au salvat bannerul fortele de ordine. Nimic mai neadevarat! Poate o sa citeasca si povestitorul articoului ceea ce scriu, macar de cultura generala proprie sa stie cum stau lucrurile de fapt.
Aceasta rivalitate intre fanii celor 2 echipe a aparut, intr-adevar in Gruia, la un meci de Divizia 1, insa nu din cauza fanilor echipelor care jucau ci din cauza celenteratelor de la "u cluj" care au mers in galeria timisoarei pentru a-i provoca pe CFR-isti. Tin minte clar ca urlam la galerie sa nu injure, alaturi de Bodea, Cipri, Domsa si altii care doresc un nivel de civilizatie printre fani, insa cei din sectorul timisorenilor continuau sa ne provoace si sa ne injure, sub indrumarea frustratilor din vale. Cum echipa lor primea bataie de la o echipa de care nimeni nu stia mai nimic, suporterii timisoreni s-au hotarat sa provoace daune, sa se distreze in felul lor, alaturi de experimentatii huligani clujeni care se aflau printre ei. Asa se face ca pana la finalul meciului au intrat jandarmii in peluza si i-au batut ca pe snitzele.
In retur, cand am mers noi la Timisoara, am simtit cu "mandrie" ca suntem in Romania inca de la intrarea in judetul Timis, unde ne-au asteptat jandarmii cu arme de foc (pusti, pistoale), de parca tocmai veneau cei mai periculosi oameni din lume. Ne-au oprit in parcare pentru a asculta discursul unui burtos libidinos de la jandarmerie care si-a inceput discursul in felul urmator:
"Ati intrat in Timis! Aici eu is jupanul!!!"
A fost semnalul clar ca ne asteapta o seara cel putin grea, daca nu si dureroasa. Asa a si fost! Ajunsi la stadion, am fost tratati de catre jandarmi precum vitele. Desi aveam spatiu destul rezervat pentru noi, ei au insistat sa ne ingramadeasca intr-un colt de peluza. In toata "ordinea" care se facea acolo, eu pozam in stanga si-n dreapta, la 2-3 m de galerie, moment in care a venit un jandarm si m-a lovit cu scutul de m-a aruncat peste 3 randuri de scaune. L-am intrebat care e problema lui si mi-a spus ca nu putea trece de mine. La fel a patit si Mihai Domsa, care a fost si el "curentat" de alt jandarm. Bannerele erau puse pe gard, la baza peluzei, noi fiind obligati sa stam sus, in coltul peluzei. Desi galeria timisorenilor era chiar in capatul opus al stadionului, doi fani ai lor au strabatut lejer stadionul si au vrut sa ne fure unul din bannere. Un coleg din galerie - Dex - a sarit gardul si a luat-o la fuga dupa cei doi nemernici. Desi cei doi cu bannerul fugeau in interiorul arenei sportive pe langa jandarmi si forte de ordine, nimeni nu s-a sinchisit sa-i opreasca, insa au luat-o la fuga dupa Dex, care i-a ajuns pana la urma pe cei doi si a apucat de banner, moment in care timisorenii l-au lasat din mana si au fugit la ei in peluza, fara ca cineva sa-i opreasca. Dex a avut parte de toate frustrarile revarsate din ciobanii care trebuiau sa ne pazeasca, dupa care a incasat si o amenda. Cand s-a intors in peluza, puteai sa-i numeri pe corp numarul exact de lovituri incasate, deoarece bastoanele au lasat niste urme incredibile.
Nu a fost nimeni de la fortele de ordine asa de binevoitor sa ne recupereze bannerul, asa cum povesteste autorul de la Prosport. De atunci ii ironizam de cate ori putem pe cei de la Cimisoara, pentru ca ne-au demonstrat ca degeaba acolo e "fruncea" daca oamenii se comporta de parca is din curul tarii!
Cat despre povestitorii de la Prosport: mai bine intorci declaratiile lui Becali pe toate partile si il pupi in dos prin ode aduse in ziarul vostru, decat sa povestesti lucruri auzite la "radio sant" (cu s de la sarpe si t de la tarus)!

P.S. - M-am simtit obligat sa scriu aceste lucruri pentru ca din mizeria scrisa de Prosport reiesea ca fanii din Gruia is "ultimii oameni" in vreme ce Timisorenii sunt mesagerii pacii!

Scuze, am obosit!

Cam asa suna penibila explicatie a presedintelui echipei CFR Cluj intr-o declaratie citata de Prosport. Isi cere scuze fanilor care au facut deplasarea pentru a gusta din umilinita la care-i supune echipa - prin rezultate si conducerea clubului - prin indiferenta! Aparenta grija fata de stima suporterilor este cu atat mai dezgustatoare cu cat astfel de umilinte au mai fost aruncate asupra fanilor care au mers si la Eindhoven sau la alte meciuri din trecut, insa nu s-a sinchisit nimeni sa mangaie "pe crestet" fanii. De data asta a fost altfel, pentru ca "ne-am prostit in vazul unei intregi tari", dupa cum suna un mesaj venit din fata vreunui televizor si am ridiculizat spiritul de mercenar care a inflorit la Cluj, la CFR!
Cum sa nu fie obositi jucatorii cand clubul Obsession din Cluj nu se inchide pana nu ajung si "vedetele" ca sa-si faca de cap pe acolo, sa bea, sa se chefuiasca, iar mai apoi sa-si stoarca ultimele puteri in suporteritele CFR-ului! Cand zic suporterite, nu ma refer la cele care tin cu adevarat la echipa, ci la cele care tin la alte parti alte jucatorilor care alcatuiesc echipa. Duma cu "timpul liber" nu tine atunci cand tu vrei performanta si trebuie sa joci de 3 ori in 7 zile, dar nu toti tin cont de asta. E dureros cum a ajuns acest club, sub atenta supraveghere a conducerii care pare ca a uitat greutatile pe care le-au intampinat pentru a ajunge aici. Vrem performanta, dar daca se poate sa invinovatim vantul pentru rezultatele penibile si pentru incompetenta de a juca macar cum jucam in "intertoto". Pe vremea aia mergeam la Saint Etienne o mana de oameni ca sa-i vedem pe Tilinca, Anca,Minteuan, Munti si neobositul Panin (da, cel de azi) cum veneau gloriosi la final de meci sa dea mana cu noi, sa alerge cu steagul alb-visiniu pe teren si sa ne faca mandri ca suntem acolo pe stadion. E drept ca si aceasta "generatie" ne-au facut sa varsam lacrimi de bucurie, insa nu pot sa ma tot bucur pentru victoria de la Roma, in vreme ce jucatorii de bucura de victorioasele lor cuceriri de prin cluburi.
Atata vreme cat clubul permite o viata de hoinar, rezultatele vor intarzia sa apara, iar Tony(jucatorul) va continua sa-si ceara iertare dupa meci de la suporteri, pentru incompetenta altora, chiar daca el nu a jucat acel meci. Scuzele nu sterg umilinta domnule Muresan, asa cum nici nu schimba rezultatele. Nu se moare din asa umilinte domnule presedinte, insa nici calificarile nu se decid in cluburi!
In incheiere, imi aduc aminte de o discutie din Praga, la o bere(ca noi si daca bem, urlam sa se auda si in tara), cu Bodea Calin la masa...discutam despre cum a fost "candva" (acum vreo 3 -4 ani), cand Adi Anca era schimbat in timpul meciului si venea, sarea gardul (mai ales in deplasari) si canta cu noi pana la sfarsitul meciului, cand dupa meci veneau jucatorii pana la gard, sa le stranga mana celor care au fost langa ei in toate bucuriile si umilintele. Atunci nu era nevoie sa spele putina nimeni, pentru ca insusi puterea de caracter de a merge sa le strangi mana celor pe care i-ai dezamagit era un "imi pare rau" mai bine inteles decat o scuza penibila!
Dar astea deja se incadreaza la capitolul: "A fost odata..."

Cand altii ne vor binele...

Multi suporteri romani au fost intorsi de la granita cu Serbia in ziua meciului cu "nationala" Romaniei.Multi le-au sarit la gatul vamesilor si le-au aruncat sare in ochi,dar dupa rezultatul din seara asta, cred ca vamesii aceia vroiau sa faca un bine unor oameni.O excludere de la o mare umilinta. De la campionatul din `94 cand eram doar un pustan care a iesit pe drum sa se bucure pentru MINUNILE pe care le faceau Hagi&Co. la vlajganul care traieste acum niste momente disperate in cautarea unor clipe de mandrie, de bucurie care nici macar nu se intrevad la orizont am trecut prin niste momente parca rupte din realitate, comparat cu ceea ce am avut candva! Pe vremea aia nu citea tata ca Hagi a chefuit pana dimineata cu fufele sau ca Dan Petrescu a baut pana n-a stiut de el.In schimb tata a citit titluri mari din ziare care laudau Romania, laudau excelenta care se impunea in fata unor nume cu mult mai mari decat cea a fostei tari comuniste! Acum, ajung vamesii sarbi sa ne fereasca de umilinte de care nu avem parte decat in ligi judetene, de un joc mai slab decat in curtea scolii si culmea, cu jucatori de zeci de milioane de euro. Stiam ca Romania e o tara de nimic,dar nu ma gandeam ca nationala o sa confirme acest lucru. Eu am trait bucuria si momentul iesirii in strada, alaturi de milioane de alti romani, dar ma intreb daca vor avea acelasi moment de bucurie si copiii mei, sau vor cunoaste o era a incompetentei perpetuata din generatie in generatie datorita managementului defectuos din fotbalul mioritic. E un gand foarte trist,dar apasator de adevarat...cel putin deocamdata! Pana cand?

Blogul si sportul

In ziua de azi tot mai multa lume isi face un blog.Unii pentru a-si exprima gandurile "in vazul tuturor", iar altii poate doar de curiozitate sau pentru a avea si ei un blog.Acest "curent" i-a cuprins de multa vreme si pe ziaristi care considera ca nu au destul spatiu in publicatiile la care lucreaza, pentru a-si expune parerile, asa ca si-au deschis propria lor "publicatie". Nu e nimic rau in asta, avand in vedere ca multi chiar au ceva de spus, iar spatiul dedicat de catre sefi este restrans. Unii isi deschid blog din dorinta de a interactiona cu cititorii, de a le raspunde la mesaje; altii raspund doar la mesajele care nu necesita nici o argumentatie din partea lor sau doar celor care ii simpatizeaza. Multi jurnalisti insa si-au deschis blog pentru ca prostia care o debiteaza nu incape in nici o publicatie.
Asa am dat azi peste blogul lui Mihai Mironica, un jurnalist(sau ce o fi) de la Prosport. Cand am citit articolul la care v-am dat trimitere, am simtit o senzatie de greata dar si una de "deja-vu". Voi incepe cu cea din urma senzatie, ca nu sunt multe de spus.Referitor la faptul ca atunci cand mergi la meci in Ghencea, trebuie sa lasi la poarta cam tot ce ai la tine. Tin minte ca la un meci a trebuit sa scoatem bateriile din aparatele de fotografiat, ca nu cumva sa aruncam cu ele dupa jucatori. Pe langa baterii, am fost nevoiti sa lasam la poarta toate monedele, cheile sau orice altceva ce putea sa se desprinda din mana in vreo directie necorespunzatoare. Bineinteles ca dupa meci, cand fiecare a mers sa-si ceara inapoi lucrurile lasate in grija celor cu 2 clase, a inceput scandalul si asa ne-am trezit batuti de jandarmi. Ca asa e legea si civilizatia la noi. Sa trec peste acest moment de scarba provocat de acel stadion cu tot cu angajati si sa revin la minunatul Mihai Mironica.
Dansul arunca cu lopata balegar peste echipa care reprezinta Romania in Champions League - Unirea Urziceni. Nu am inteles unde este echidistanta jurnalistica in ciorna scrisa de el. Daca o luam pe firul logic si ne uitam ca orasul Urziceni are o populatie putin peste 17.000 de locuitori, nu stiu de unde s-ar putea umple un stadion cu peste 27.000 de locuri cu suporteri ai Unirii. Sa spunem ca lumea ar trebui sa sustina echipa tocmai pentru ca reprezinta Romania. Da, asa e, insa uitam ca nici la meciurile "Nationalei" disputate in Bucuresti lumea nu s-a ingramadit la stadion si echipa aia chiar ca reprezinta Romania. Nu vreau sa-l cataloghez nicicum pe acest "scriitor" dar consider o jignire la adresa echipei Unirea Urziceni acele randuri mizere, o jignire la munca si seriozitatea unei echipe intregi, a unor oameni care au crezut in ideea ca si alte echipe pot sa ajunga in Champions League, nu doar cei care au zeci de mii de suporteri. Intr-o tara in care totul e pe dos, ziarsitii (unii) se straduiesc sa ne demonstreze ca... asa e!