Wednesday, October 27, 2010

Blue Air - Sau cea mai de cacat companie aeriana

Bataia de joc Blue Air
Senzatia pe care o au pasagerii Blue Air

Bine v-am regasit, dragi cititori. Am revenit la posturile in limba materna, pentru a va reda, asa cum v-am promis, intamplari si mai degraba invataturi de care am avut parte cand am fost in Romania.

Poza atasata aici este o parodie la adresa companiei Ryanair, dar mai degraba si foarte bine s-ar potrivi ca noul logo al celor de la Blue Air intrucat reprezinta cu exactitate modul in care isi trateaza clientii. Nu stiu daca Blue Air este o companie romaneasca, dar stiu ca face parte dintr-un consortiu italian. Diferenta nu e mare, tinand cont ca suntem aproape frati gemeni cu italienii, atat la prost gust, educatie, apucaturi, cat si la limbaj si comportament. In fine, asta e mai putin relevant. Ideea e ca pana sa imi rezerv zbor cu Blue Air nu auzisem nimic negativ referitor la ei. Insa cu cat se apropia data zborului, surprizele au inceput sa apara. Asadar, prima "lovitura" a venit sub forma unui anunt ca zborul pe ruta Bucuresti - Dublin a fost anulat, oferindu-mi-se 3 variante: sa cer banii inapoi, sa aleg alta data de zbor sau sa zbor pe alta ruta. Prima varianta pica din prima, tinand cont ca eu trebuia sa ma intorc in Irlanda. A treia varianta imi parea tampita, din moment ce eu trebuia sa ajung intr-un anume loc, iar ei imi ofereau varianta sa zbor in alta directie. Asa ca am ales varianta a doua.

E-mailul primit de la ei era bilingv: Roman - Englez. Partea in romana imi oferea doar o adresa de e-mail la care sa-mi exprim dorintele, in vreme ce partea in Engleza oferea si un numar de telefon. Am trimis prima oara 2 e-mailuri la adresa respectiva, neprimind absolut nici un raspuns de la execrabila companie. Asa ca am pus mana pe telefon si am sunat la numarul de Bucuresti oferit in partea Engleza a e-mailului. Dupa fix 10 minute in care am fost anuntat ca toti consultantii sunt ocupati, mi-a raspuns o capra care radea... Bag seama era ceva chermeza la ei in companie si probabil ca intre glume(pe seama pasagerilor), au auzit si telefonul sunand. Dupa ce si-a mai domolit proasta trairile, foarte hotarata a spus: "Alo, da?", de parca am sunat la muma-sa acasa, nu la companie care se vrea civilizata. Ii spun ca le-am scris mailuri, dar ca din cauza indiferentei tipica unei companii de nimic nu am primit nici un raspuns, se ocupa ea de-mi reprogrameaza zborul. Probabil ca e-mailul este folosit pentru notificari de pe facebook si hi5, nicidecum pentru problemele clientilor.

Bucuros pe de o parte ca am reusit sa-mi rezolv totusi zborul catre Dublin, dar iritat ca era cu doua zile mai devreme decat planuisem, ma gandeam ca am scapat cu bine. Asta pana ce am primit un alt e-mail, cu vreo 3 zile inainte de data zborului, prin care eram anuntat ca zborul era mai devreme cu vreo 3 ore decat era programat. M-am resemnat si cu cacatul asta de modificare, ca nu aveam ce sa fac. Ulterior am citit (AICI) ca altii au aflat de modificarea zborului la 2 ore dupa ce avionul a plecat, sau ca altii s-au trezit in strainatate ca nu mai au cu ce sa se intoarca acasa (AICI). Asa ca am mers catre jegosul Bucuresti, mi-am mancat nervii de la gara pana la aeroport (in principal pentru ca nu stiam ca exista o linie de transport in comun direct de la Gara la Aeroportul Baneasa). Data trecuta cand va povesteam de imaginea aeroportului la "sosiri", aveam o idee cam cum ar putea sa fie la "plecari", insa mi-am dat seama ca imaginatia mea e cam saraca. Ajuns la aeroport, am gasit acolo o cloaca aglomerata, in care tiganii faceau legea in fata politistilor de frontiera. Tot acolo am aflat ca bagajul de mana nu poate sa fie mai greu de 7 kg. Neavand o geanta mai mare la cala, in care sa incapa 35 de kg, aveam ceva mai mult in bagajele de mana. Nu am dus bagajele la cantar(cele de mana) pentru ca eram ferm convins ca am peste 7 kg in ele. Am mers si m-am pus si eu la "baza" piramidei, pentru ca acolo nu se stia de "sir indian", iar coada era piramidala. Dupa cum ziceam, tiganii mergeau pe tronsonul de CD, sub privirile celor de la politia de frontiera, fara sa fie in vreun fel atentionati sau opriti. Dupa ce am trecut de check in, ma asteptam sa gasesc un panou de informare cu portile de imbarcare, asa cum e in orice aeroport civilizat. In schimb era un panou cu "sosirile" pe aeroport. Am intrebat acolo un cuplu care au predat bagajul inaintea mea daca au idee la ce poarta ne imbarcam. Raspunsul lui m-a lasat cu gura cascata si cu mintea blocata cateva secunde bune: "Au zis ca ne striga ei". Observasem ca si la alte zboruri umblau angajatii prin aeroport strigand si intreband oamenii daca se duc in directia x sau y.

Trecand peste asta, dupa ce avionul intarziase mai bine de 30 de minute, am mers sa ne urcam in autobuzele care ne duceau la avion, moment in care un tip de la Blue Air a fugit dupa mine, cerandu-mi sa merg sa cantaresc bagajele de mana. M-am dus de buna voie inapoi la tipa la care am predat bagajul de cala. Cand am pus bagajele pe cantar si a vazut ca au peste 7 kg fiecare, s-a simtit indignata si mi-a zis ca sunt nesimtit, moment in care s-a umplut galeata si am "erupt". Am intrebat care din noi e mai nesimtit, enumerand toate pataniile cu Blue Air, ea explicandu-mi ca orice companie aeriana ar face la fel. Replica mea a venit pe un ton detectabil in tot aeroportul ala mic: "Orice companie de cacat, cu angajati incompetenti". Am fost nevoit sa achit taxa de bagaj de cala si pentru celelalte doua bagaje de mana, iar la casierie nu mare mi-a fost surprinderea sa gasesc alta doamna care ii blestema pe cei de la Blue Air din alte motive pe care nu le cunosc. Dupa ce m-am intors la capra cu bagajele, si-a dat seama ca nu gaseste etichetele pentru bagaj si a inceput sa urle pe acolo dupa colegi daca a vazut etichetele pentru "Morosan". Am atentionat-o de cateva ori ca ma cheama Marosan, moment in care tot ea s-a simtit jignita si mi-a spus sa nu ma mai bag ca nu stiu despre ce e vorba. Cand i-am zis ca imi poceste numele, ea mi-a replicat revoltata ca nu despre mine e vorba. De tot dragul compania asta cu angajatii ei...de cacat! Am ajuns totusi cu aproape 1 ora intarziere la Dublin, dar am jurat ca nu mai apelam altu` si mai mult la ei.

Din pacate apucasem sa le iau bilete mamei mele, cumnatului meu si prietenei lui. Ma tot rugam sa nu pateasca la fel, dar azi s-a produs inevitabilul(pentru o companie de cacat cu angajati incompetenti) si am fost anuntat ca zborurile respective s-au anulat. Am sunat direct la Bucuresti, am facut scandal la telefon si am cerut bilete de avion pentru alta companie, in data respectiva. Le-am spus ca astept pana Luni un raspuns, iar daca nu primesc unul, voi lua masurile legale aici in Dublin, fiind indreptatit sa cer ajutorul autoritatilor fie din tara de destinatie, fie din tara de plecare.

Asadar dragilor, va recomand sa evitati aceasta companie, pentru ca e mai bine atat pentru timpul, sanatatea si linistea voastra, cat si pentru buzunarul vostru. Cititi cu atentie trimiterile din acest articol si comentariile la acele articole. Va vor scuti de o experienta cum nu doriti sa traiti. Sa auzim de bine...


S-ar putea sa va intereseze:   Blue Air - Aceiasi companie de cacat
                                                 Tarom vs. Blue Air
                    Idei de vacanta:  Lindau am Bodensee

Saturday, October 23, 2010

My first English post


It`s been long since I wanted, and promised to my English teacher that I will write a post in this language. I kept thinking what about should I write, but no reason was strong enough to make me sit down and write in English. Last night, finally and unfortunately I was given a strong reason to do this.

If anyone used Google Translate to read my blog, then you might have noticed that I have a quite good impression about Ireland. You may have also noticed that I love electronic music, and this mainly includes the genre techno and drum and bass. One of my disappointments towards this country is the lack of big name from electronic music scene. Yesterday I found out from Metro AM (the newspaper) that Sven Vath was playing in Dublin and I searched for tickets, excited about this event. While browsing ticketing pages, I also learned that Roni Size and Stamina MC will be in Dublin at The Academy in the same night. As I have a weakness for Drum and Bass, I decided to go for Roni and Stamina.

So I booked the tickets, have a few shots for warm-up and went at the party. I got there and I noticed that there was so many people that could fit in a small room. I had the same feeling when I went at "Therapy session" in Bucharest and just a few people came there too. I then realized why there are just a few big names in Dublin, over the year. But let`s say that I got over it, as a few people started to show up. The biggest disappointment was later to come, when Roni Size came at the decks and some fella` took the microphone as an MC. Knowing Stamina MC from another party where we`ve had some drinks together with some friends, I could have tell that the man with the microphone was not Stamina. So I went at the entrance and asked for some clarifications from the organizers. I then learned that Stamina MC announced a couple of days ago that he cannot come to Dublin. I was kinda` used to things like this, because back home, in Cluj, there was a group organizing events with big names on line-up, and at the party people had to find out that the Dj`s had cramps and they could not get on the plane, or they lost the bus to the airport, or any lame excuse you could think of. Obviously the organizers from Dublin are not that different considering that they were announced days in advance about this change of plans, but they did not consider changing the line-up on their website or on the ticketing website. I don`t know how many events like this they have had organized before, but for the man that I was talking to there was absolutely no difference between Stamina MC and the other person with mic, who could barely keep up with Roni. It`s like saying that it`s the same to travel on bicycle or in a Ferrari. I was offered a full refund(this would never happen in Romania), but I decided to stay, because I missed a DNB party too much, and besides that, I was already in Dublin, so I just enjoyed the music. About people - I just have to say that it was obvious for most of them that commercial music rules their life, and they did not quite enjoy Roni`s music at it`s best.

"There`s a first time for everything!" - they say. And this was my first party in Ireland, and also my first post written in English. See you around...

Tuesday, October 5, 2010

Cea mai importanta zi


Bine v-am regasit, dragi cititori, dupa o pauza nu foarte lunga, insa o pauza in care s-au intamplat destul de multe lucruri, despre care o sa tot scriu in curand. Cand scriu aceste randuri ma aflu in trenul ce ne duce de la Galati la Bucuresti, in drum spre Dublin. Va dati seama ca is multe de scris referitor la palpitanta excursie in Romania, dar asta intr-un articol viitor. Pentru cei care nu stiu, am venit in Romania pentru un eveniment care se intampla o data in viata (pentru majoritatea) si anume casatoria mea cu Carmen.

A fost o vacanta foarte obositoare mai ales ca nu ma asteptam sa fie atata alergatura si birocratie pentru a spune “da”. Oricum, am avut persoane care mi-au fost aproape si fara de care nu stiu cum m-as fi descurcat si carora le multumesc din suflet. Cineva imi spunea ca la nunti si la inmormantari se vede cine iti este prieten cu adevarat. Probabil ca asa e, iar in aceasta privinta pot sa spun ca am avut si dezamagiri si bucurii. Am vazut sau mi-am reconfirmat faptul ca nu toti sunt prietenii care vor sa para si chiar am avut persoane care mi-au reamintit ca sunt prea increzator in persoanele de langa mine. Pe de alta parte am aflat cu bucurie ca am unii prieteni care desi sunt departe de mine, sunt de fapt mai aproape decat cei pe care ii vad zilnic si ca pentru ei am ramas acelasi chiar daca timpul a trecut peste relatia noastra de prietenie si legaturile nu au fost chiar atat de bine legate.

Am observat ca unele persoane stiu sa ierte, chiar daca au avut de suferit din cauza mea si ca pot sa treaca peste greselile trecutului si sa demonstreze o tarie de caracter rar intalnita si sa se comporte ca si adevaratii prieteni. In cazul asta ma bucur ca un prieten foarte bun s-a pricopsit cu o nevasta care se incadreaza in descrierea de mai sus si sper sa le mearga bine in continuare. M-am bucurat nespus sa vad ca vecinii langa care am crescut tin la mine si ca sunt dispusi sa treaca peste divergente “de adulti” pentru a-mi fi alaturi in cea mai importanta zi din viata mea si mai ales sa stiu ca s-au distrat la nunta.

Pentru toate astea sunt bucuros, ca am aflat si bune si rele cu ocazia nuntii si mai ales ca eu si Carmen ne-am simtit bine in preajma celor care ne-au fost alaturi in aceste clipe minunate. Acum, dupa ce ne intoarcem sleiti de puteri la Dublin, ne asteapta o saptamana de relaxare adevarata si totala in Palma de Mallorca – excurisie pe care i-am facut-o surpriza la Carmen, ca ... saptamana de miere :D
Voi reveni cu amanunte :P

P.S. - Va multumesc tuturor celor care ne-ati fost alaturi in vreun fel sau altul!