Vacanta in Romania - Cu Mocanita pe Valea Vaserului

Semnul de la intrarea in gara

In fiecare an, inainte sa merg acasa imi spun ca "de data asta merg in Agris!" (Agris e o cabana pe munte, la 20 de km de mers pe jos din Sighet) si niciodata nu ajung. De multa vreme am tot vrut sa merg sa vad cum e cu Mocanita, mai ales pentru ca e aproape de orasul meu natal, la doar 60 de km distanta si nu am ajuns. Anul asta a fost la fel, am vrut sa merg si in Agris si cu Mocanita, dar Agrisul nu l-am vazut, insa am ajuns la Viseu sa merg cu Mocanita.

     Pentru ca CFF - Caile Ferate Forestiere nu mai intra sub umbrela CFR-ului, de la gara CFR din Viseu de Jos nu prea mai ai cu ce sa ajungi in Viseu de Sus, decat eventual cu un taxi, daca apuci vreunul. Asa ca am mers cu parintii mei, cu Carmen si cu David catre Viseu de Sus pe jos, pe langa drum, sperand sa prindem ceva masina de ocazie. Dupa vreo 3-4 km de mers ne-a ajuns un microbuz ce ne-a dus pana in centrul orasului Viseu de Sus, de unde am luat-o pe jos catre gara Mocanitei. Rezervasem un pachet in care aveam inclusa cazare, cina, mic dejun si un drum dus-intors cu Mocanita. Drumul catre gara era in reconstructie totala si anevoios rau. In plus nu stiam exact cat e de mers, dar urmam indicatoarele. Cu vreo 50 de metri inainte sa ajung acolo deja injuram in gand si incepeam sa regret ca am pornit la drum, gandindu-ma ca daca nici drumul pana acolo nu e facut, evident ca si locatia o sa fie jalnica.

Trenul Hotel Carpatia-Express

       Dar am mai mers 2 minute si am ajuns in gara de la Viseu de Sus, iar in spate era "garat" Tren-Hotelul Carpatia-Express, un tren compus din 2 vagoane de dormit si un vagon restaurant iar in fata lor se afla o impozanta locomotiva cu aburi restaurata la Viseu si care este o adevarata piesa de muzeu. Vagoanele de dormit au compartimente cu cate 2 paturi, foarte confortabile, climatizate atat pe timp de iarna cat si pe timp de vara, cu apa calda si rece non-stop in fiecare compartiment, iar la capetele vagoanelor sunt amenajate grupurile sanitare, la standarde cum nu am vazut nici in hoteluri in Romania - aveau chiar si solutie speciala pentru sters si dezinfectat colacul de la WC. Dusurile si inca niste toatele sunt amenajate afara, cu apa calda si rece non-stop. Am gasit o curatenie exemplara in vagoane si compartimente, iar in vagonul restaurant am fost asteptati de o doamna din Elvetia care a gatit o cina exceptionala pentru noi. La masa am fost serviti de Ana, o domnisoara de un profesionalism cum nu am gasit NICIODATA in Romania, chiar daca am fost cazat si la complex de 5 stele. Pentru a ne deschide apetitul am primit cate un pahar de horinca pe care din pacate nu am putut nici macar sa-l gust pentru ca eram sub tratament, urmat de aperitiv cald, felul 1, felul 2 si desert. A fost o cina indestulatoare si foarte delicioasa, iar servirea a fost parca din tari straine, cu Ana venind si intrebandu-ne daca mancarea e buna, daca mai avem nevoie de ceva, daca poate sa pregateasca ceva special pentru David, iar la sfarsit, cand era deja destul de tarziu si noi nu mai aveam de unde sa cumparam o sticla de apa, Ana ne-a oferit o sticla de 2 litri de apa minerala fara sa ne taxeze pentru ea.

Luna vegheaza focul de pe malul Vaserului

      Dupa aceea am fost invitati afara la foc, unde erau niste fotolii din saci de aia de aer liber, cum se vede in poza, pe malul Vaserului, unde puteai sa stai la o poveste sau sa te lasi pe spate si sa visezi cu ochii deschisi in timp ce admirai multitudinea de stele de pe cerul senin. Am dormit neintors vreo 4 ore, dupa care am iesit sa "prind" rasaritul soarelui. Dupa aceea, la micul dejun am avut de toate, de la cereale, branzeturi, salamuri, iaurturi, fructe si pana la oua facute la comanda - fierte, prajite, omleta, ochiuri, etc. Am cerut toti oua ochiuri, cu galbenus moale. Si toate au fost cu galbenus moale, exact cum am cerut. Am mancat bine, dupa care ne-am dus la Mocanita care era deja garat la cativa zeci de metri de trenul nostru.

Asa se vede cerul noptii de pe malul Vaserului

     Am primit biletele si am urcat in vagon. Fiecare vagon avea controlor si toti aveam bilete de tip vechi. Trenul merge incet, astfel ca ai timp sa admiri peisajele, sa faci poze si sa te relaxezi in timp ce Mocanita te clatina pe sinele-i inguste catre padurile racoroase. Trenul se opreste la un moment dat sa alimenteze cu lemne si apa, prilej cu care lumea poate sa mearga la toaleta amenajata pentru turisti, sau poate sa se relaxeze pe iarba, pe malul apei in linistea muntilor. Sus, la capatul traseului turistic sunt amenajate mese si banci pentru a putea savura un gratar sau pentru a te odihni dupa o plimbarica pe dealurile din imprejurimi. E o pauza de vreo 2 ore, aproximativ, dupa care trenul porneste inapoi spre gara din Viseu de Sus. La intoarcere toti adormeau, demn ca drumul e cam obositor, sau aerul e prea curat si dupa o masa buna sus la popas, leganatul Mocanitei nu face decat sa te adoarma coborand incet cu noi.

Mocanita gata de plecare

     Ajunsi in gara am mers sa ne luam bagajele din compartiment, dupa care am dus cheile si am cerut informatii despre transportul catre Sighet. Saritori din fire, ca Maramuresenii, cei de la receptie au si sunat-o pe o doamna care lucra acolo cu ei si era din Sighet, sa ne astepte sa mergem cu ea.

  Concluzia - Mocanita este o experienta deosebita, mai ales pentru cei care aleg pachetul complet cu cazare si masa, iar serviciile oferite sunt mult peste orice alte servicii turistice de care am avut parte in toata Romania noastra mare. E drept ca se vede mana patronajului strain, afacerea fiind sub indrumare Germano-Elvetiana, insa angajatii sunt romani, dar pare-se ca sunt cei mai buni in ceea ce fac. Ma bucura nespus sa stiu ca la noi in Maramures exista inca un exemplu la capitolul "Asa DA!" in domeniul turismului autohton. Va invit in vagoane!

In drum spre muntii racorosi

S-ar putea sa va intereseze si: Carcassonne - Cetatea medievala                                                            Tarom vs. Blue Air