Vacanta in Romania - In drum spre Mare

Apus de soare

Va povesteam dragilor despre minunata experienta pe care am trait-o la Mocanita, in Viseu de am ramas eu uimit ca exista astfel de servicii in Romania, dar acum vom intoarce moneda, sa vedem ce gasim sub partea aia care era cu fata in jos, in mizerie.

Se face ca CFR Calatori nu mai duce oameni de la Sighet la Constanta nici macar in sezon de vara si nici o legatura nu s-au sinchisit sa faca, asa ca am fost nevoiti sa luam trenul de la Baia Mare. Ne-am prezentat in gara si am asteptat trenul Inter Regio care urma sa ne duca la Constanta. Eu stiam de trenurile "Inter Regio" din Germania, Austria, unde merge trenul ala cum nu a mers vreodata un tren in Romania. Asta de la noi, in schimb, merge de parca vine si noroc ca aveam deja antrenament de la Mocanita, ca altfel ramaneam socat. Nu am facut decat 18 ore de la Baia Mare la Constanta, de parca am mers cu trasura. In tren nu se fumeaza, conform legii de vreo 6 sau 7 ani, de nu mai bine. Problema e ca in Romania legea asta nu a fost facuta cunoscuta publicului, asa ca doar pe ruta asta am avut de-i atentionat pe vreo 2 ca nu se fumeaza in tren, initial fiind intampinat cu bombaneli si revoltari pana ce am dat drumul graiului de maramuresan si m-am facut inteles pe loc. Desi mergeam la cuseta, pe conductor nu-l deranja nimeni cu nimic... decat eu ca nu am vrut sa dorm si trebuie sa stea cu mine sa fac poze pe la 1-2 noaptea prin gari, de la un moment dat m-a si apostrofat ca el nu are toata noaptea la dispozitie sa stea sa fac eu poze si ca spera ca dupa gara de la Predeal ma duc si eu la somn ca si el e obosit. Am vrut sa-l intreb daca sefii lui stiu ca el doarme in post, dar era o intrebare retorica.

Asteptam sa "schimbe" locomotiva

      Stand asa pe coridor (in compartiment era mult prea cald), mi-am deschis o bere si admiram peisajele trecatoare, iar din cand in cand mai faceam o poza. Inevitabil, la un drum de asta ce dureaza o vesnicie te bagi in vorba sau se baga altii in vorba cu tine, ca nu poti sa mergi in tacere aproape o zi intreaga. Si mai schimbam o vorba cu unul, cu altul... la gara in Beclean da-i fuga la chiosc pentru alimentare cu tot ce e mai nesanatos pe lume - chipsuri, snax-uri, bere, Frutti Fresh de la Fratii Micula, bere si inghetata. Atunci am aflat si de ce trenul face pana la Constanta cat ar face in Germania dintr-un capat al tarii pana in celalalt capat...al Austriei - in multe gari trenul sta vreo 20-30 de minute. Probabil sa se raceasca motorul sau sinele. Partea buna la mersul asta agale cu trenurile noastre e ca ai vreme sa faci poza la ceva fain si dupa aia poti sa te uiti cum ti-a iesit si sa-i mai faci o poza aproape din aceiasi pozitie. Am o groaza de poze care parca sunt la fel... Mai desfac o bere si casc ochii pe geam la natura linistita. La un moment dat, un camarad de drum ma bate pe umar si-mi spune foarte sincer:
 - Imi dai si mie te rog din berea aia, ca am baut ceva apa si asa gust nasol mi-a ramas in gura!
Mi-a cazut fata cand am vazut cat de sincer si serios era omul. I-am dat toata berea, doar nu s-a duce omul pana la mare cu gust nasol de apa in gura. Ma abtineam sa nu rad, dar cine stie ce apa bause.

Vagonul se dezmembra deja

   Spre seara usa de la compartiment incepe sa piarda din suruburi. Tot pica cate unul si noi le tot dam la conductor. El le pune bine cu o experienta deja ingrijoratoare. Dupa inca vreo 2 suruburi ne spune omul ca de dimineata usa aia se blocase si ca cei din compartiment au trebui sa iasa pe sub paturile din cuseta intr-un compartiment vecin pentru a iesi din vagon. Afirmatia asta m-a ingrijorat in cateva randuri. L-am intrebat daca din cei 160 de lei platiti de persoana CFR Calatori reuseste sa cumpere o surubelnita in cruce, la care foarte revoltat conductorul mi-a spus ca sa nu vorbesc asa si mai bine sa nu umblam pe usi ca sa stricam usa de tot. I-am spus ca usa aia trebuia sa fie reparata deja si ca in toata gara aia din Satu Mare unde a garat trenul trebuia sa se gaseasca o trusa de scule si sa repare careva usa, ca de aia platim o puzderie de bani. S-a dus si s-a inchis in compatimentul lui ca a vazut ca nu are ce sa-mi spuna.

      Imi fac si eu curaj si intru in compartiment. David deja dormea si Carmen la fel. Mai eram cu inca o familie care aveau copil mic. Noroc ca era cuseta cu 6 paturi ca am avut loc sa dormim toti in cate un pat. M-am copt pana dimineata, dar macar am dormit putin. Trenul n-a intarziat decat vreo 35-40 de minute, motiv pentru care ar trebui premiata conducerea CFR. Ajunsi in gara in Constanta, deschid si eu usa sa cobor si sa dau jos bagajele. Aveam o geanta cam mare si cam grea, ca veneam de la Sighet si mergeam la Galati de acolo, fara sa mai dau prin Maramures. Problema era ca nu puteam sa cobor din tren. Un fomist de asta de taximetrist imi statea lipit de scara trenului si tot vroia sa-mi prinda geanta ca ma duce el la taxi. Dupa vreo 10 secunde in care i-am zis ca nu vreau taxi, in repetate randuri, vazand ca insista ca prostu` i-am strigat sa fuga ca arunc geanta pe el. Atunci s-a dus la alta usa de vagon. Am coborat pe peron unde am fost asteptati de niste caini de aia comunitari de-i plang toti cei care n-au avut caini in viata lor. David s-a bucurat cand i-am vazut, dar l-am si legat in carucior ca astia nu-s prietenosi ca si cainii vecinilor din Dublin.

Gara din Brasov

    Vorbisem cu un prieten la telefon sa vina dupa noi in gara, dar il sunasem cam tarziu si a trebuit sa-l asteptam putin. Am trecut prin peretele de chei scuturate si gazde neingrijite si am mers in sala de asteptare a garii, unde 3 baieti gelati, cu ochelari de soare (in incinta) ascultau manele la telefon. Il asteptam pe Adrian...

      Am ajuns la Marea Neagra, dupa vreo 8 ani de pauza. Gara era aceeasi, cainii cam aceiasi si manelistii aceiasi. Speram doar serviciile sa nu fie aceleasi. Dar o sa revin cu detalii despre asta.

S-ar putea sa va placa si: Vacanta in Romania - Mocanita
                                       Carcassonne - Cetatea Medievala