These are the Champions

Asa suna un vers din faimosul imn pe care orice echipa doreste sa-l auda pe propriul stadion. Din fericire, CFR Cluj il aude deja pentru a doua oara, iar suporterii sunt extaziati in asteptarea confruntarilor cu echipele campioane din Europa.

Acum doi ani, CFR debuta in Liga Campionilor pe stadionul Olimpico din Roma. In acea seara s-a produs un soc pentru Europa si o minune pentru suporterii romani: CFR Cluj era condusa de AS Roma cu 1-0, finalul meciului gasind-o pe echipa din Gruia in postura de invingatoare, dupa ce Culio a facut minuni si a marcat 2 goluri. Eram mutilat de fericire dupa acel meci cu un rezultat neasteptat. Eram cu adevarat mandru ca sunt "franar".
Miercurea trecuta, CFR revenea in grupele Ligii Campionilor si-si intalnea primul adversar: FC Basel. Dupa cateva meciuri execrabile in campionat si aducerea unui antrenor care a retrogradat 5 echipe, ma asteptam la ce-i mai rau. Dar profitand de faptul ca sunt in tara, am mers si eu pe stadion sa-mi sustin echipa. Era tare putina lume, galeria decimata si imprastiata. Ne-am dus cu Carmen acolo unde stateam inainte in galerie, langa cei putini care mai stateau acolo. CFR a inceput meciul senzational, in 12 minute avand deja un avantaj de 2 goluri. Deja ma gandeam ca l-am judecat gresit pe noul antrenor, ca CFR nu se va opri din goluri si ca Basel isi va dori sa nu se fi deplasat la Cluj.
Asa gandeam dupa golul 2 si asa speram... Insa au avut grija jucatorii sa-mi aduca aminte ca o echipa nu se schimba peste noapte(mai ales in bar-club) si au aratat Europei ce inseamna aparare. S-au retras toti in poarta si asteptau sa plece pe contra-atac. Cred ca daca era o faza promitatoare, si Nuno Claro fugea in atac. Cei de la Basel vazand ca ai nostri refuza sa iasa din careu, s-au adunat ei toti ca la "semicerc" si au inceput sa preseze poarta lui Nuno Claro. Inevitabilul s-a produs si inainte de pauza au dat si elvetienii un gol. Pauza ne-a gasit pe toti cu dintii inclestati si cu degetele la gura din cauza emotiilor la care ne supunea echipa. Repriza a doua nu a facut exceptie, stand incordati pe tot parcursul ei in timp ce ne rugam sa nu mai luam un gol. Din atatea rugaminti, cred ca a ajuns vreuna si mai sus si CFR a reusit sa invinga Basel.

A fost o minune acest meci, la fel cum a fost cel de la Roma. Doar ca minunile astea erau total opuse: la Roma, CFR-ul a luptat vitejeste si a invins prin lupta o echipa in fata careia nu i se dadea nici o sansa; la Cluj, CFR-ul s-a facut de magiun in fata Europei, castigand cu 11 portari, desi aveau sansa sa castige meciul la scor de tenis, daca luptau macar pe jumatate fata de cat au luptat pe Olimpico. Au fost doua minuni si la ambele am tremurat: la una de bucurie si la cealalta de spaima. Si sa te umfli in pene dupa un meci de asta si sa spui ca ai pretentii sa iesi din grupe, este cel putin ipocrizie curata. Este adevarat, sunt 3 puncte mari aduse in primul rand Romaniei, si bineinteles CFR-ului, insa sunt 3 puncte care nu reflecta calitatea jocului. Iar fara o calitate a jocului nu ai cum sa speri ca Bayern sau Roma o sa aiba soarta Baselului. Sunt suporter al CFR-ului, dar nu ma mint de dragul viselor. Stiu ce am vazut la stadion si sunt constient ca ala nu e fotbal cu care sa faci istorie(pozitiva) in Champions League...

Voi merge la Munchen, ca deja e totul rezolvat, insa imi doresc si sper ca echipa sa se apuce sa joace fotbal adevarat. Mi-ar place la nebunie ca pe Allianz Arena, sa vad CFR-ul luptandu-se cum a facut-o pe Olimpico. Pana atunci insa, avem alte meciuri grele in campionat, meciuri importante si un meci cu o miza "cat jumatate de campionat", dupa cum spunea un fost jucator al CFR-ului - cel cu U Cluj.
Eu stiu ca CFR-ul poate, trebuie doar sa vrea...

P.S. - Aici aveti si varianta Romaneasca :D